La 7 octombrie 1883, tânărul rege Carol I inaugura în inimă neumblaților munți Bucegi un monument unic în peisajul românesc, făcut anume că să se îndepărteze de cutumele balcanice, apropiindu-se de cele europene: castelul Peleș.
Este evident că, venind pe meleagurile noastre, prințul Carol nu-și făcea planul să devină domn al unui principat vasal Porții și aproape ignorat în Europa. Prințul trebuie să fi gândit de la început că principatul său va deveni regat, iar dânsul personal rege, tratându-se de la egal la egal cu alți suverani europeni. Probabil, cam cu asemenea gânduri în minte, s-a apucat tânărul prinț să colinde munții pe jos sau călăre, până ce a ajuns la poalele Bucegilor. Aici s-a îndrăgostit. Nu de vreo prințesă ci de munți! Natură era pe atunci sălbatică, târgurile sau orașele erau departe, iar prin apropierea locului ales erau doar o mânăstire și un schit cărora drumeții le spuneau Sinaia.
Mănăstirea fusese ctitorita de marele spătar Mihai Cantacuzino, iar schitul de un urmaș al sau, care a lăsat acolo și următoarea pisanie: “Am zidit din temelie și am înălțat un schitișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după cum arată și Patriarchul țarigradului Gavriil, pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinai”.
Aici, lângă mănăstirea care își trăgea numele de la muntele Sinai, i s-a părut potrivit prințului Carol să-și așeze și castelul pe care îl va înaltă. Aici a dorit regele de mai târziu să aibă o reședința de vară, unde să poată primi vizită omologilor din alte părți ale Europei, care să-i admire nu numai încântătorul peisaj, ci și artă cu care a știut să aleagă locul și să construiască totul.
Peleșul. Povestea castelului
Prințul Carol a vizitat locurile chiar în 1866, când sosise în țara, dar cheltuielile propriu zise au început în 1871, când hotărăște să-și vândă o proprietate deținută în Germania, pentru a cumpără cu acești bani un teren de 1.000 de pogoane, numit Piatră Arsă sau Moșia Sinaia.
Arhitecți renumiți din Viena și Hamburg au întocmit planurile, iar prințul, devenit ulterior rege, a urmărit personal execuția lucrărilor, suportând toate cheltuielile din bugetul propriu, în principal prin vânzarea unor terenuri în Germania și fără să afecteze veniturile rezultate din lista Casei Regale.
Potrivit documentelor epocii, elaborarea planurilor iniţiale ale castelului Peleş i-au fost încredinţate arhitectului Wilhelm von Doderer (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena. Doderer a înaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca şi din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Proiectele sunt respinse de către Carol I în 1876, iar conducerea lucrărilor este încredinţată arhitectului german, Johannes Schultz, care elaborează planurile castelului în prima sa fază de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian, compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil german, Fachwerk.
Ceremonia punerii pietrei de fundație a castelului a avut loc într-un cadru festiv la 11 august 1875. Lucrările au fost întrerupte pe perioadă războiului pentru independența, ulterior reluate, iar la 7 octombrie 1883 avea loc inaugurarea primei părți a complexului.
În anul 1894, la conducerea lucrărilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 – 1928). Sub coordonarea sa, între 1895-1897 sunt amenajate Capela reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentele principeselor de Wied şi Hohenzollern de pe latura de nord şi Mezaninul. Între anii 1903 – 1906, Liman proiectează Galeria de marmură, Sala de concerte, Sala mică de muzică şi Baia reginei şi amenajează încăperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamnă a Palatului şi apartamentele oaspeţilor din aripa de nord a castelului.
Citeste si: Drumuri de o zi: Sinaia – Poiana Stanii (via Peles)
Castelul avea funcții politice, culturale și simbolice. Aici își scria regină Elisabeta versurile, semnate cu pseudonimul Carmen Sylva, și tot aici organiza cenacluri literare la care participă Vasile Alecsandri. Aici lucra regele vară, aici ținea Consilii de Coroană și tot aici invită personalități de frunte ale Europei, pentru că România să nu se piardă în anonimat. Cea mai marcantă vizită de acest fel a fost a împăratului Franz-Joseph, în 1896.
Tot aici a ținut regele Carol I și ultimul sau Consiliu de Coroană, din 1914, când, contrar voinței regale, Consiliul a hotărât neutralitatea României în Primul Război Mondial, care începuse. La puțin timp după aceea, regele a decedat, iar în popor s-a zvonit că murise “de inimă rea”.
Citeste si: Harta Munților Postăvarul
Întregul complex a fost executat pe etape și practic s-a lucrat până în anul 1914. Despre cum au decurs lucrările, la care au participat meșteri din multe țări, nimic nu este mai elocvent decât decrierea pe care o face însăși regină Elisabeta: “Italienii lucrau la zidărie, românii cărau materialele, țiganii duceau piatră și vărul, albanezii și grecii ciopleau piatră, germanii și ungurii lucrau la lemnărie, turcii ardeau cărămidă, se aflau maeștri polonezi și vătafi cehi, francezii desenau, englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau o sută de costume naționale deosebite și se auzeau vorbindu-se patrusprezece limbi”.
Citeste si: Trasee pentru bicicletă pe Valea Prahovei. Azuga
Cea mai interesantă anexa a castelului este uzină electrică, Peleșul fiind primul castel din Europa dotat cu sursă proprie de energie. De asemenea, față de necesități, au fost construite în timp numeroase anexe, că: Pelișorul, Casă de Vânătoare, Vilă Șipot, Corpul de Gardă și altele. Întrucât la construcția castelului Peleș s-au avut în vedere utilitățile vremii, în ultimii ani până la plecarea regelui Mihai din țara în 1948, familia regală a locuit mai mult în Pelisor, dotat modern.
Nunta Principesei Ileana
La Peleș s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 – 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc și primul botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleș, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulțime de personalități ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga. Doi ani mai târziu au loc serbările semicentenarului castelului Peleș (50 de ani de la începerea lucrărilor).
Castelul va rămâne reședință a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleșul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, și Pelișorul este deschis publicului spre vizitare.
Un calcul sumar arată că între 1875 și 1914 s-au cheltuit la Peleș peste 16 milioane de lei-aur.
Cum a fost gonit Ceaușeșscu de la Peleș
Castelul a fost declarat muzeu în 1953. În ultimii ani ai regimului comunist, între 1975 – 1990, Nicolae Ceaușescu a ordonat închiderea domeniului pentru public. Singurele persoane acceptate în acest domeniu au fost cele de întreținere, militare și personalul de pază. Întreaga zonă a fost declarată o zonă de interes protocolar.
Citeste si: Cabana Paltinu, vila de vânătoare a lui Ceaușescu
Cunoscându-se faptul că aceștia aveau mania de a ordona tot felul de demolări și schimbări, muzeografii i-au speriat spunându-le că în interiorul Castelului este o ciupercă ce atacă elementele din lemn și este foarte dăunătoare omului. Lucru doar pe jumătate adevărat. Adevărul era că o ciupercă atacase grinzile clădirii din cauza umezelii și a neaerisirii, dar era inofensivă omului. Prudenți, soții Ceaușescu au petrecut o singură noapte la Castel, dormind în Foișor. De la acel moment vizitele lor la Peleș au fost cu totu întâmplătoare și foarte rare.
După Revoluția din decembrie 1989, Castelul Peleș și Pelișorul au fost reintegrate în circuitul turistic. În 2006, guvernul român a anunțat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de România. Retrocedarea efectivă s-a realizat la data de 20 februarie 2007. Deși se află în proprietatea privată a Casei Regale, Regele Mihai a decis să păstreze în continuare calitatea de muzeu a castelului, lăsându-l în circuitul turistic.
Sursa foto: wikipedia.org
