Masivul Ceahlău este cel mai înalt dintre masivele muntoase din grupa Munților Bistriței. Este străbătut de paralela 47 grade latitudine nordică și de meridianul 25 grade longitudine estică și are limite la nord, valea Bistricioarei, la est lacul Izvorul Muntelui, la sud valea Bicazului, iar la vest văile Jidanului Bistrelor și a Pinticului. Cel mai apropiat oraș este Bicaz. La poalele lui, la circa 800 de metri altitudine se află stațiunea turistică Durău.
În zonă se ajunge pe DN15 pe porțiunea Bicaz – Poiana Largului – Tulgheș, sau pe DN12C pe porțiunea Bicazu Ardelean – Bicaz. Din DN15 se desprinde calea rutieră secundară DJ155F între Izvoru Muntelui – Durău – Ceahlău – Bistricioara.
Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt diferențiate două etaje determinate de altitudine și anume: ținutul climatic al munților înalți și ținutul climatic al munților mijlocii.
Temperatura medie anuală este de 0,7 grade Celsius pe vârful Toaca și 7,2 grade C la poalele muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în jurul valorii de 18 grade, iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură medie de -3 grade C. În zonele înalte numărul zilelor de îngheț ajunge la 200, acest fenomen putând apărea chiar și vara. Media anuală a precipitațiilor este de peste 700 mm, din care 60-75% în lunile de primăvară și vară. Pot apărea precipitații sub formă de zăpada în orice lună a anului. Un alt aspect important este ceața, care apare foarte des de-a lungul anului (70%), dar care este elementul care poate genera momente unice – marea de la munte, mai ales privită de pe vârfuri.
Nebulozitatea atinge cote maxime în anotimpul rece și primăvara, din cauza faptului că Vârful Toaca are înălțimi ce se apropie de zona de formare a norilor. Numărul zilelor senine crește în intervalul iunie-octombrie și atinge maximul în septemebrie – octombrie, când este perioada și cea mai însorită și stabilă din an.
Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit, Izvorul Muntelui, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi formând cascada în două trepte – celebra Duruitoarea cu o cădere de 30 metri, iar Bistrele formeazăchei și cascade, unele dintre ele spectaculoare dar foarte greu accesibile.
Ceahlăul adăpostește o faună diversă și bogată. Oficial aici sunt 180 de specii de păsări, 20 de specii de herpetofaună, numeroase specii de mamifere mari și mici, precum și o varietate de insecte. În pădurile Ceahlăului trăiesc aproape toate speciile de animale existente în Carpați: ursul bun, cerbul, mistrețul, lupul, vulpea, râsul, căprioara, pisica sălbatică, jderul de pădure, veverița și mândria stâncăriilor, capra neagră.
În pădurile de molid viețuiesc: cocoșul de munte, ciocănitoarea neagră – cea mai mare ciocănitoare din România, aușelul – cea mai mică pasăre din România. În locurile umede de păduri trăiește o specie de amfibieni – tritonul carpatic, endemic al Carpaților Orientali.
Bogăția floristică a Masivului Ceahlău, vulnerabilitatea ecosistemului montan și frumusețea peisajelor au determinat declararea în acest spațiu muntos a Parcului Național Ceahlău, cu o suprafață de 7742 hectare. În cadrul acestuia sunt incluse ca arii naturale protejate: Rezervația “Polița cu Crini” (370 ha), Cascada Duruitoarea (1 ha) și s-a creat o zonă de cercetare științifică, cu o suprafață de 5830 ha, cuprinsă între Complexul Lespezi, Piciorul Șchiop și Scaunele Zeilor – Ocolașul Mare, la sud.
Piramida de umbră din 6 august
Muntele Ceahlău este plin de sacralitate prin faptul că, de-a lungul timpului, oamenii l-au asociat cu Olimpul Moldovei, dar şi cu istoria precreştină. Se zicea că Zamolxe, zeul dacilor ar fi sălăşluit pe acest munte. Doar Ceahlăul şi muntele Găina au o sărbătoare recunoscută a muntelui, celebrată de populaţia care i se închină o dată în an.
În fiecare an, pe 6 august, umbrele muntelui se contopesc într-o piramidă spaţială. Fenomenul deși are o explicaţie ştiinţifică, dar este înconjurat şi de o aură de mister. Umbra piramidală, spaţială se produce pe muntele Ceahlău în primele zile ale lunii august şi are intensitate maximă pe data de 6, atunci când creştinii ortodocşi serbează „Schimbarea la Faţă”. Fenomenul durează circa 80 de minute în dimineaţa zilei de 6 august.
Fenomenul este un joc al luminii si umbrelor umbra piramidală – aproape perfectă, este o compunere de minimum patru umbre. Vârful Toaca, stânca Piatra Ciobanului, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, dimineaţa, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide.
Sursa foto: wikipedia
