Bucegii seamănă cu o potcoava în jurul Vârfului Omu, vârf care bate spre 2.500 de metri, ce face văile abrupte să pară prăpăstii fără fund, adânci fiind de mai bine de 1000 de metri. Masivul Bucegi este pentru toate acestea, dar nu doar pentru acestea cea mai atractivă destinație din Carpații, adică un fel de bulevard alpin pentru sute și mii și zeci de mii de turiști pe an.
Datorită peisajelor inegalabile și a diversității speciilor de plante și animale, zona munților de piatră din inima României, despre care există referiri încă din secolul al XV-lea, a fost propusă pentru a face parte din structura ariilor naturale protejate, încă din anul 1936. Și e bine că este așa, pentru că doar parcul aceste, scris cu reguli și literă de lege salvează Bucegii de la dezastrul pe care l-ar produce aglomerația fără egal.
Denumirea masivului vine de la cuvintele “Buciac” sau “Buceci”, așa cum apare în denumirile medievale ale secolului al XVI-lea, ceea ce, după unii, înseamnă “pădure de fag”, în condițiile în care 65% dintre versanții sub 1.000 de metri altitudine ai acestei culmi montane sunt acoperiți cu păduri de fag, brad sau molid. Alții spun, însă, că “buceagul” sau “bugeacul” pare să fie izvorul denumirii, un cuvânt care în limbajul muntenilor locului reprezintă atât mușchiul din pădure cât și jnepenii.
Citeste si: Harta Masivul Bucegi
Rămâne încă prea puțin lămurită originea denumirii exacte a Bucegilor, pentru că desemnează, deopotrivă, covorul de mușchi verde și moale al pădurii, un păduriș des și jos sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie.
27 de arii protejate în Bucegi
Parcul Natural Bucegi, una dintre cele 27 de arii protejate din subordinea Regie Naționale a Pădurilor (RNP) – Romsilva, se întinde pe o suprafață de 32.497 de hectare și cuprinde întregul masiv Bucegi. Parcul se desfășoară pe teritoriul a trei județe, jumătate în Dâmbovița, iar cealaltă jumătate se împarte în mod egal între Prahova și Brașov. Datorită localizării în apropierea marilor orașe, București, Brașov, Ploiești sau Târgoviște, dar și a accesibilității sale, masivul Bucegi și cele 46 de monumente naturale (sa amintim doar Sfinxul, Babele, Cascada Urlătoarea) sau dintre cele 14 rezervații naturale (Abruptul Bucșoiu-Mălaiești-Gaura, Abruptul Prahovean, Cheile Tătarului sau Turbăria Laptici și altele), explică de ce Bucegii sunt un magnet pentru cei care vor rapid o porție de munte. Din păcate nu toți sunt adevărați iubitori ai naturii și nu toți respectă muntele.
Citeste si: Vârful Bucura și povestea Bucurei Dumbravă
Zonele protejate din masivul Bucegi sunt printre ceee mai bogate în floră și faună, iar Parcul Natural Bucegi este situat în partea estică a Carpaților Meridionali și cuprinde integral Masivul Bucegi. Motivele pentru care zonele au fost declarate zonme protejate și au fost puse sub protecția legii sunt, pe de o parte, diversitatea formelor de relief, structura geologică și amplitudinea altitudinală, între 640 și 2.505 de metri, ceea ce conferă condiții favorabile pentru instalarea unei flore pe cât de variată, pe atât de valoroasă, cuprinzând toate grupele mari de plante tipice regiunilor alpine. Practic Parcul Național Bicegi este o zona unică în Europa, iar protejarea cade în responsabilitatea autorităților, dar și a fiecăruia dintre noi cei care ne plimbăm pe bulevardul Bucegilor.
Câteva cifre. Ele vorbesc despre bogăția Bucegilor
Pădurile ocupă 65% din suprafața ariei protejate, cele mai des întâlnite fiind pădurile de fag, brad, molid, dar și amestecul dintre aceste specii, în funcție de altitudine. La limita între pădure și pășunile alpine, ce ocupă aproximativ 35% din suprafața Parcului, se întâlnesc păduri de molid și larice. O suprafață de 208 hectare acoperită cu jneapan (Pinus mugo), specie protejată de interes comunitar. Covorul vegetal al pășunilor alpine este deosebit de bogat în specii de floră dintre care cele mai apreciate plante sunt: Floarea Reginei sau Floarea de Colț (Leontopodium alpinum), Smârdarul (Rhododendron myrtifolium) sau Crinul de pădure (Lilium martagon).
Citeste si: Misterele Carpaților și câteva recorduri
De asemenea, fauna Masivului Bucegi este foarte diversificată, de la insecte până la specii superioare precum amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Dintre speciile ocrotite cele mai cunoscute sunt: Ursul (Ursus arctos), Lupul (Canis lupus), Râsul (Lynx lynx), Capra neagră (Rupicapra rupicapra), Cocoșul de munte (Tetrao urogallus) sau Corbul (Corvux corax).
Bucegii – 14 rezervații
Cele 14 rezervații din Parcul Național Bucegi, locuri unice fiecare în parte și tot atatea pretexte pentru extraordinare excursii sunt: Abruptul Bucșoiu-Mălaiești-Gaura, Abruptul Prahovean, Cheile Tătarului, Turbăria Laptici, Valea Horoabei, Munții Colții lui Barbeș, Poiana Crucii, zona Sfinxul, Babele, Cascada Urlătoarea, Peștera Ialomiței, Colții Morarului, Peștera Ratei, Hornurile Mălaieștilor. Toate acestea sunt locuri fantastice pe care montaniarzii adevărați le iubesc, le-au descoperit frumusețea, în toate anotimpurile și le protejează.
Proiecte pentru conservare. Probleme și vulnerabilități
În pofida numărul mare de turiști, unii extrem de neglijenți și neatenți în ceea ce privește relația cu munte și mediul, Parcului Național Bucegi a fost conservat eficient. Există însă și câteva probleme. Dat fiind faptul că acest loc este dedicat celor care iubesc cu adevărat muntele, credem că este util ca vulnerabilitățile și riscurile la care este supusă natura în Parcul Național Bucegi să le fie cunoscute.
Gunoiul, resturile alimentare, zonele de picnic aglomerate și poluate fonic, pășunatul, tăierile necontrolate din păduri, degradarea monumentelor naturii din cauza inscripționărilor făcute de turiști, potecile turistice suprasolicitat, degradarea pajiștilor alpine, a covorului vegetal și a solului în imediata apropiere a cabanelor și a celor mai vizitate monumente ale naturii din Bucegi, respectiv Babele, Sfinxul, Poteca spre Crucea Caraiman, nerespectarea cărărilor și a traseelor marcate ceea ce duce la apariția de trasee alternative care afectează flora și vegetația, poluarea generată de ape menajere uzate de la cabanele montane și deversarea detergenților și a altor produse petroliere în apele curgătoare, toate reprezintă alte pericole majore pentru ecosistemul Bucegilor și sunt doar câteva dintre acestea pe care montaniarzii le cunosc și le semnalează fără rost.
Citeste si: Piatra Craiului, gura de rai din Carpați
Se poate spune că degradarea zonelor foarte populate din Parcul Național Bucegi este unul dintre principalele motive de dispută mai mult sau mai puțin ironică între cei care respectă muntele și ”pantofari”.
Parcul Național Bucegi, acest veritabil bulevard alpin al României este locul în care se poate învăța lecția de bază a armoniei între om și natură.
Sursa foto: pixabay.com
