Parcul Natural Munții Maramureșului este situat în nordul județului Maramureș, în zonă localităților Borsa, Moisei, Vișeu de Sus, Vișeu de Jos, Leordina, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte, Petrova și Bistra, incluzând masivul Munților Maramureșului până la frontieră româno-ucraineană.
Citeste si: Cel mai mare parc natural din România. Munții Maramureșului
Munții Maramureșului sunt situați la graniță de nord a țării, între paralele de 47A°35’5′” și 47A°58’20” latitudine nordică și între meridianele de 24A°8’12” și 25A°2’38” longitudine vestică. Se întind spre nord de valea Viseului și a Bistriței Aurii pe o lungime de peste 100 kilometri, cu o suprafața de circa 1500 de kilometri pătrați. Fac parte din Provincia Carpatica, Subprovincia Carpații de Sud-Est, Regiunea Carpații Orientali, Subregiunea Munții Cristalino-Sedimentan, Districtul Munții Maramureșului.
Limitele au fost stabilite și aprobate prin H.G. 2151/2004. Parcul Natural Munții Maramureșului include terenuri silvice, pastorale și cu alte utilizări situate în județul Maramureș, respectiv în Ocoalele Silvice Borsa, Vișeu, Ruscova și Poienile de Sub Munte. Că urmare, referirile de mai jos au în vedere borne silvice, unități de producție și parcele din aceste ocoale silvice, precum și alte elemente din structură geografică și infrastructura zonei.
Limită nordică este data de Culmea Jupaniei, trece prin vârfurile Ciungii Balasanii (1800 m), Jupania (1850 m), urmărind limită Ocolului Silvic Vișeu până la frontieră de stat cu Ucraina. în continuare, limită nordică este data de frontieră de stat, care trece prin vârfurile Ignateasca, Comanu, Budescu Mare, Stogu, Holovaciu, Pop Ivan, Poloninca, Muncelu și coboară pe pârâul Narita în localitatea Valea Viseului. De aici limită parcului natural este răul Tisă până la borna silvica 284.
Citeste si: Munții Carpați nu-s doar ai noștri
Limită estică urcă pe pârâul Șesuri până în Pasul Măgură, coboară pe valea Banarii până în Salhoi (canton silvic), incluzând rezervația Stâncăriile Salhoi și micro-rezervația botanică de Cochlearia pyrenaeica var. borzaeana, urcă în vârful Salhoi (borna silvica 107), trece prin bornele silvice 102, 149 și coboară la borna silvica 196 din Izvorul Ursului, urcă pe drumul forestier până la borna silvica 237. De aici urcă pe muchie în Culmea Sărată la borna silvica 236. (click pe hartă pentru o imagine mărită)
Limită sudică este data de Valea Viseului, incluzând perimetrele localităților Valea Viseului, Bistra, Petrova, Leordina, Vișeu de Jos, Vișeu de Sus, Moisei și Borsa până în Pasul Prislop (1416 m), de aici pe D.N. 18 până la Șesuri, borna silvica 162 (Unitatea de Producție VII Izvoarele Bistriței). (click pe hartă pentru o imagine mărită)
Limită vestică pornește din borna silvics 284 (Unitatea de Producție I Bistra) aflată pe malul stâng al văii Tisă, la circa 2,3 km de centrul localității Luncă la Tisă coboară spre sud, trece prin vârful Tocarnea, include Defileul Viseului dintre localitățile Bistra și Valea Viseului. (click pe hartă pentru o imagine mărită)
Cele mai imortante obiective turistice
→ Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele caracterizate prin bolovănișuri de călcare eocene provenite din stâncile din amonte.
→ Poiana cu Narcise Tomnatec Sehleanu, situată în localitatea Repedea și are suprafața de 100 hectare și este o rezervație floristică-peisagistică (poiană cu narcise) în administrarea Parcului Natural Munții Maramureșului, fiind instituită o zonă specială de conservare.
→ Poiana Sehleanu aflată în partea sudică a Vf. Tomnatec care are înăltimea de 1618 metri, iar de sub acesta izvorăste valea omonimă. Vegetația acestei zone este tipică golului de munte. Este remarcabilă flora spontană de narcise și ghințură, dar și populația bine reprezentată de urs brun, corb, cerb carpatin și mistreț
→ Vârful Farcău – Lacul Vinderel – Vârful Mihailecu, care este rezervație geologică, faunistică, peisagistică în administrarea Parcul Natural Munții Maramureșului. Lacul Vinderel are o lungime de 155 metri, lătimea maximă de 85 metri și adâncime maximă de 5,5 metri. În jur flora spontană cuprinde floarea de colț, bumbăcărița, rogoz, afin vânăt, vulturică, brândușe de primăvară, ochiul boului alpin.
→ Cornu Nedeii, Ciungii Bălăsinei – în jurul localității Borșa. Este o zonă protejașă pentru populația de cocoș de munte și cocoș de mesteacă. Culmea montană a rezervației este reprezentată printr-un substrat geologic variat (roci cristaline, sedimentare și eruptive), cu sectoare cu exocarst – ponoare, izvoare carstice – zonă Fântâna Stanchii, abrupturi calcaroase (Cearcănul, Stâna Sasului, Podul Cearcănului), căldări glaciare (versantul nordic al Vf. Jupania). Rețeaua hidrografică este tributară celor trei bazine hidrografice Tisă, Someș, Prut și o formează apele curgătoare Tâsla, Bălăsâna, Șesuri, Vâlcănescu, Hasmar. Vegetația rezervației este constituită 60% din păsuni de munte și 40% păduri de conifere și jnepenișuri (Jupania, cel mai extins din Carpați, Cornul Nedeii și Cearcănul Mestecănis). Jnepenișurile constituie habitatul cocoșului de mesteacăn.
Sursa: muntiimaramuresului.ro
