Despre Cheile Nerei se spune că sunt cele mai frumose și mai lungi din țară. Cu certitudine Cheile Nerei sunt cele mai lungi, întinzându-se pe o lungime de 22 kilometri, dar eu cred că este imposibil să faci clasamente de frumusețe cu formațiunile de tipul cheilor. Toate cheile din România sunt unice, fantastice, inedite și toate au povești pe care nu le poți descifra, indiferet câte cuvinte potrivite găsesc cei care vorbesc despre ele, daca nu te duci să le veiz, sa le auzi și să le simți cu ochii, urechile și sufletul tău.
Citeste si: De la Cheile Dâmbovicioarei în cavernele peșterii
Cheile Nerei sunt cuprinse în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, locul unde Bunul Dumnezeu și Mama Natură au adunat câteva din minunile lumii: Cheile Nerei, Cascadele Beușniței, Izvorul carstic Ochiul Beiului, Lacul Dracului, Izvorul Bigăr, făgete seculare, cascada Bigăr și lista poate continua. Pe Cheile Nerei sunt arbori monumentali de tisă, alun turcesc, sequoia giganteea (da!), peșteri, floră și faună relictară. Ca habitate și ecosisteme protejate sunt pădurile seculare de făgete crescute pe calcare, pajiști și stufărișuri cu fitocenoze de mare complexitate, stâncării, peșteri și lacuri subterane, izvoare carstice și cascade cu depunere de travertin, ecosisteme acvatice care îți taie răsuflarea. Probabil ca înainte de a face paradisul Dumnezeu a făcut Cheile Nerei…
Citeste: Cheile Bicazului, o zona unica
Cheile Nerei sunt o formațiune de tip chei de-a lungul râului Nera în județul Caraș-Severin, între localitățile Sasca Montană și Șopotu Nou. Nera, străbate un defileu, cu aspect de chei, îngust, spectaculos și absolut sălbatic, formând cele mai lungi chei din România. Pereții se înalță până la 200 de metri, apa Nerei și a afluenților săi, iute și vie a săpat și sapă la temelia rocilor calcaroase și astfle s-au format toate minunile de aici. Totul la dispoziția celui care ajunge aici, pe potecă turistică a cărei parcurgere te obligă la traversarea râului Nera direct prin apă, gest care seamănă cu unfel de botez ritualic, de trecere din lumea aceasta în paradisul terestrul al Nerei.
În partea estică (dinspre amonte) a cheilor se află Lacul Dracului, în vest Cascadele Beușniței și Lacul Ochiul Beului. Pe aproape este Valea Rea și cascada Bigăr.
Citeste si: Cheile Râmețului – trasee și detalii
Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița ocupă zona sudică a Munților Aninei și partea nordică a Munților Locvei (grupă muntoasă a Munților Banatului aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali, cu cel mai înalt pisc la Vârful Corhanul Mare, cu 735 metri), ocupând o suprafață de 36.364,8 hectare și șase rezervații declarate și una în curs de omologare.
Cheile Nerei, partea centrală a Sinclinoriului Reșița – Moldova Nouă, constituie cea mai sunt cea mai întinsă și compactă zonă de calcare din România. Această zonă este acoperită în cea mai mare parte cu benzi cretacice, jurasice și triasice, orientate aproximativ nord-sud și este carstificată până la altitudinea maximă de 1.160 metri. În ciuda altitudinilor lor mijlocii sau chiar joase, în general sub 1.200 metri, munții de pe întinsul acestui parc au, în cele mai multe locuri, aspecte semețe, de munte tânăr, înalt și sălbatic.
Zona este excepțională prin diversitatea și complexitaea formelor și fenomenelor carstice, de la cele mai simple, câmpuri de lapiez, până la doline, izbucuri, ponoare, cascade, poduri naturale și terminând cu cele mai spectaculoase avene, peșteri și lacuri carstice. Elementul grandios al peisajului îl constituie defileurile și cheile de o frumusețe rară, sculptate adânc în masivele calcaroase de apele râurilor: Nera, Beu, Șușara, Miniș, Ciclova, Oravița, Cremenița, Ulmu, care traversează acest spațiu miraculos.
Citeste si: Valea lui Stan. Cea mai frumoasă poveste
Deși înălțimile unților sunt mici și medii, apa și moliciunea calcarului a făcut pereți verticali care mustesc de adrenalină, alpiniștii având momente de extez pe pereți cu fisuri și surplombe, înalți de 200 metri (Cârșia Rolului, Cârșia Șoimului, Cârșia Căprariului), iar Turnurile Begului oferă pentru cei mai curajoși și experimentați trasee cu grade înalte de dificultate și bucurii care nu au loc în cuvinte.
Pe tot întinsul sălbaticelor Chei ale Nerei, de la Șopotu Nou și până la Sasca Română, pe o lungime de peste 20 kilometri, apele sunt verzi-albastre, cu un curs întretăiat de cuvete adânci. Apele, care au dovedit , găurit și sfredelit pereții de calcar, infiltrate în adâncuri formează cursuri subterane, care țâșnesc din nou la suprafață sub forma unor izbucuri, cum sunt cele din Cheile Nerei (Iordanului) de la Beușnița, Bigăr, Lăpușnic, Moceriș, Ducin, Tisia, Vicinic, Simion. Cele mai multe ape sunt încărcate cu carbonat de calciu, iar curgerea lor este însoțită de mari depuneri de travertin, pe patul de stuf calcaros formându-se o succesiune mirifică de cascade în trepte. Cele mai fascinante dintre ele sunt Cascadele Beușniței, adevărate orgi acvatice, unice în peisajul românesc. N-am văzut toată lumea dar nu știu s mai existe pe undeva, prin lume ceva care să le egaleze, așa ca îndrăznesc să spun că-s unice în lume. Poate ceva asemănător să găsești prin Noua Zeelandă, deși nu cred.
Citeste si: Canionul Șapte Scări – printre cele mai frumoase locuri din România
Dacă cascada Bigăr este cea mai frumoasă din lume, lacul “Ochiul Beiului”, este cel mai frumos și mai viu izbuc, un fel de oglindă a propriei splendori a naturii, jucărie a Bunului Dumnezeu, pentru că doar de acolo putea să vină atâta inspirație…
În Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița se află 472 de peșteri și avene, cu o mare varietate de tipuri morfologice și formațiuni valoroase. Merită vizitate ca obiective turistice atractive peșterile: Dubova, Gaura Porcarului, Rolului, Sfânta Elena, Ponor Plopa, Ponor Uscat, Găurile lui Miloi. Tot aici se găsește și Lacul Dracului, format prin prăbușirea tavanului unei peșteri, și care constituie un fenomen carstic unic în România. El este o poartă de intrare într-o rețea subacvatică de galerii, ce ascund misterele unei lumi secrete.
Lacul Dracului și legenda lui. Acum prea muți ani, pentru ai mai număra, în fața unui moș hâtru, care stătea cu caprele la păscut, i s-a ivit în față un omuleț cu un pește în mână. Omulețul i-a cerut bătrânului să îi frigă peștele pe jar de vreascuri uscate, dar i-a certut să nu strâmbe coada peștelui. Moșneagul a acceptat dar cu condiția ca omulețul, la rândul său, să-i frigă un cap de țap, fără ca acesta să “rânjească”. Bătrânul s-a pus pe treabă și a înfipt un băț în pește, așa încât, coada acestuia nu s-a îndoit. Musafirul său, însă, care nu era altul decât diavolul, a legat botul țapului cu o funie din coajă de tei. Jarul a ars teiul, fapt pentru care botul țapului s-a desfăcut, arătându-și dinții. Furios că bătrânul l-a păcălit, diavolul s-a aruncat în lac. De atunci, acesta poartă numele de Lacul Dracului. Tot legenda spune că în preajma lacului nu-i bine să faci rămășaguri sau legaminte, pentru ca dracul va veni să te provoace și dacă pierzi, te va arunca în lac.
Cheile Nerei au fost adăpost pentru oameni din vremurile când Bunul Dumnezu încă umbla pe pământ. Expedițiile speologice întreprinse în Cheile Nerei au colectat un inventar bogat, fiind identificate situri paleontologice și arheologice în 24 de peșteri. Aceste situri atestă și urme de locuire umană (fragmente ceramice, vetre de foc din neolitic până în prezent).
Citeste si: Trasee montane in Muntii Trascau. Zona Ramet
Cascada Bigăr. Izbucul Bigăr alimentat de un curs de apă subteran, străbate peștera cu același nume din Munții Aninei. După circa 200 de metri, apa izvorului (bogată în calcar) se varsă în râul Miniș de pe un prag stâncos, formând o cascada Bigăr de tuf calcaros, acoperit cu mușchi. Site-ul The World Geography a alcătuit în anul 2013 o listă cu cele mai impresionante cascade din lume, iar pe primul loc a fost Cascada Bigăr. Cascada era prea puțin cunoscută până în septembrie 2010, când un ghid turistic internațional, National Geographic Traveler, făcea pentru întâia oară prezentarea acestei cascade în presa interbațională de specialitate.
Despre Cheile Nerei o să mai vorbim, pentru că povestea-i lungă…
Sursa foto: wikipedia.org