Cabana Mălăiești, una dintre cele mai vechi din Carpații românești și de-a lungul timpului, până la construcția de azi, realizată recent, cabana a avut o istorie plină de evenimente, unele dintre ele dramatice.
Cabana Mălăiești la 1900
Cabana Mălăiești este așezată pe o morenă a unei văi glaciare din Munții Bucegi, numită Valea Mălăiești, sub creasta zimțată a Padinei Crucii, străjuită de Bucșoiu, cabana fiind situată la o altitudine de 1720 metri. Cabana Mălăiești oferă adăpost tot timpul anului. Pe platoul de la Mălăiești se găsesc două construcții care pot oferi adăpost turiștilor: refugiul de salvamont și o cabana propriu-zisă.
Citeste si: Cabana Podragu, punct de reper în Făgăraș
Cabana Mălăiești, înlesnește accesul direct în Munții Bucegi din Țara Bârsei, prin Râșnov, iar primăvara servește ca bază pentru practicarea schiului. Astfle în fiecare an pe 1 mai are loc un tradițional concurs de ski în Valea Mălăiești, Cabana fiind gazda tradițională a competiției.
Cabana Mălăiești la 1924
În vecinătatea locului unde se află azi cabana Mălăiești, prima construcție a fost ridicată în 1882 (și era prima cabana din Bucegi) de către SKV (Der Siebenbũrgische Karpaten-Verein, Asociația Transilvănenă a Carpaților), la 200 de metri mai jos în poiană, la o altitudine de 1.570 de metri, aceasta fiind un ultim popas în drumul spre Vârful Omu. Începută la 7 mai 1882, construcția este inaugurată la 29 iulie. Din păcate adăpostul de lemn nu a rezistat prea mult, arzând în anul 1897. La 24 august 1898 este inaugurată o nouă cabană, odată cu Drumul lui Deubel, refăcut în această perioadă. În anul 1923 o cumplită avalanșă, pornită dn jgheaburile Bucșoiului, a distrus complet cabana, care nu a mai fost reconstruită pe același amplasament, ci 200 de metri mai sus, într-un loc considerat sigur. Resturile adăpostului au fost cărate sus, în golul alpin, fiind folosite la ridicarea unei alte cabane. În anul 1924 aceeași asociație turistică a ridicat „Casa Mălăiești” pe noul amplasament, la o altitudine de 1.720 de metri, la adăpostul Padinei Crucii. cabana a fost recondiționată și mărită în anii 1938 – 1939, iar în 1967 a fost modernizată. Avea aproximativ 100 de locuri vara și 50 de locuri iarna, în camere cu priciuri. În fiecare an se ținea aici festivalul folk „Floare de Colț”. În martie 1998, un incendiu a ars construcția, rămânând în picioare doar clădirea Refugiului Salvamont, construit de curând. Se pare că totul ar fi pornit de la unul din hornurile cabanei, în care s-a aprins cenușa. Până au ajuns ajutoarele sus cabana arsese complet. Au rămas doar amintirile și un cântec vechi: „Dacă vii din orice parte / La Râșnov să te oprești / Vei afla în scurtă vreme / De cabana Mălăiesti… Vrei la Omu, cobori in vale/Multe cabane intalnesti/Dar dintre toate cea mai frumoasa/E cabana Malaiesti”.
Cabana în 1980
În următorii ani Refugiul Salvamont a constituit singurul adăpost pentru turiști. Apoi s-a construit o nouă cabană, dată în folosință în 2007. Mai întâi o mică anexă (2006), apoi și clădirea cea mare. Dar nu a durat mult, și în primăvara lui 2007 (23 martie) o puternică furtună care a lăsat 50 cm de zăpadă grea în Valea Mălăiești a distrus acoperișul neconsolidat al adăpostului. Se pare ca acesta a fost distrus de suflul unei avalanșe ce a coborât de pe Bucșoiu, în „Șuvoiul Caprelor”. De altfel și toată zona „La Blide” a fost și ea măturată de avalanșe grele ce au rupt trunchiuri de copaci. Aceasta a fost una din cele mai mari avalanșe din ultimii 50 de ani.
Citeste si: Munții Parâng. Lacuri glaciare, cabane și Transalpina
La cabana Mălăiești se ajunge pe poteci pornind din Râșnov, de lângă Uzina Electrică, până la Glăjerie, pe traseu bandă albastră (cca 4 ore), din Predeal, spre cabana Diham, pe poteca marcată punct roșu care se varsă în traseul care vine din Bușteni (aprox. 3 ore), dinspre Bușteni, pe poteca cu marcaj triunghi roșu până la Pichetul Roșu, apoi pe bandă roșie (cam 6 ore) sau dinspre Vârful Omu.
Cabana Mălăiești, azi
De la Mălăiești se desprind trasee de acces spre importante obiective turistice, alpine și de schi din zonele Coștila, Omul, Morarul și Bucșoiul.
