Vipera este un șarpe veninos relativ periculos. Primul lucru care trebuie știut despre vipere este că ele nu atacă decât dacă se simt în pericol sau dacă sunt amenințate sau atacate. Perioada de vară este cea în care viperele din zonele montane devin active și potențial periculoase.
În munții din România se cunosc două subspecii de vipere, Vipera ammodytes ammodytes și Vipera ammodytes montandoni. Prima trăiește în partea de sud-vest a ţării, în Munţii Banatului şi Olteniei, ţara Haţegului şi sudul Munţilor Apuseni, iar cea de-a doua, Vipera ammodytes montandoni, are un areal restrâns, fiind prezentă în câteva habitate din Dobrogea continentală. Cel mai frecvent vipera se întâlnește în Mehedinţi, în Munţii Cernei, în judeţul Alba, în Cheile Cibului (rezervaţie naturală protejată care găzduieşte una dintre cele mai populate zone din ţară cu această specie) din Munţii Apuseni. Tot în judeţul Alba, se află o rezervaţie de vipere de fâneaţă (specie care a fost pe cale de dispariţie). În zona Hunedoara, viperele pot fi întâlnite în Masivul Retezat, pe Defileul Jiului și în zona Cetății Deva.
Arealul de răspândire
În România, sunt 23 de specii de vipere cunoscute, pe lângă vipera cu corn, care este cea mai mare există și vipera neagră (cu cruce sau vipera de munte, întâlnită rar în tot lanțul Munţilor Carpaţi) și vipera de stepă (în Dobrogea, Delta Dunării şi șesurile din Moldova.
Vipera ammodytes este cea mai mare viperă din România putând atinge chiar 90 de centimetri lungime, masculii fiind mai mari decât femelele și mai agresivi. Vipera ammodytes ammodytes își desfășoară activitatea în habitate de stâncărie cu roci eruptive sau calcaroase și cu arbuşti pe malurile apelor şi în pădurile de foioase, pătând fi întâlintă până la altitudinea de 2000 de metri. Este sensibilă la frig, iar vara când temperatura mediului exterior este ridicată, se ascunde la umbă sub stânci sau pietre. Aceasta este vipera care poate fi întâlnită în zonele de munte, în arealul menționat.
În România vipera (ambele subspecii) sunt protejate de lege conform convenției de la Berna ratificată de România în toate ariile naturale protejate, fiind considerată specie de interes comunitar și este sub protecție strictă.
Citeste si: Recomandari pentru drumetii si trasee montane
Vipera are capul triunghiular și lat, delimitat bine de gât. Botul ascuţit este prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu solzi dispuşi în două, trei sau patru serii transversale între scutul rostral şi apex. Coloritul dorsal al ambelor subspecii este de la cenuşiu până la brun şi o bandă în zig-zag constantă. Solzii dorsali sunt carenaţi şi aşezaţi în şiruri longitudinale. Culoarea masculilor este cenuşie sau gălbuie ajungând până la galben-albicios, iar la femele culoare este nuanţată mai mult spre brun sau arămiu. Dunga în zig-zag este brună, uneori neagră, având formă ondulată, sau alcătuită dintr-o succesiune de romburi, fiind mai estompată la femele și bine nuanțată la masculi. Vârful cozii poate varia de la portocaliu până la roşu-cărămiziu. La masculi se evidențiază pe cap o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi şi colţul gurii.
În zonele unde trăiesc vipere măsurile de siguranță și atenția excursioniștilor este esențială și cea mai sigură cale de evitare a incidentelor.
În cazul în care o viperă atacă și mușcă trebuie anunțat imediat serviciul Salvamont și 112. Măsurile imediate sunt: imobilizarea victimei, care nu se va mai deplasa pe propriile picioare, nici ajutată, chiar dacă poate. Este esențial ca cel mușcat să rămână cât mai impobil cu putință, la orizontală. Victima trebuie învelită și bine hidratată. Nu se folosește garoul și nici aspirația rănii cu gura. Victima nu trebuie să mănânce și nici să consume alcool. Nu se pune gheaţă pe rană. Serul antiviperin are efect complet și înlătură efectle veninului dacă este administrat în următoarele cinci ore după mușcătură, ceea ce înseamnă un timp suficient de lung pentru a exclude situațiile extreme. Respectarea regulilor de siguranță pentru cel mușcat sunt măsuri esențiale și extrem de importante care, în caz de nevoie, trebuie îndeplinite. Riscurile ca o persoană să moară de pe urma unei mușcături de viperă sunt rare, deoarece mai mult de jumătate dintre mușcături sunt „uscate”, fără inoculare de venin. Oricum cel care este mușcat trebuie dus cât mai repede la medic, în condițiile descrise. Simptomele care arată că vipera a inoculat venin apar la circa o oră de la mușcătură și se manifestă prin tumefierea zonei mușcăturii, durere violentă, greață, vărsături, senzație acută de sete, transpirații reci, accelerarea pulsului și respirație accelerată.
Citeste si: Ce faci si ce nu faci cand te intalnesti cu ursul
Preventiv, excursioniștii care merg în zonele ce reprezintă arealul viperelor, nu trebuie să părăsească potecile, nu trebuie să meargă prin iarbă, iar dacă este necesară traversarea fânețelor se merge în șir indian cu un băț înainte care este agitat prin iarbă pentru a speria şerpii. Se calca apăsat în pământ. Viperele nu văd bine și sunt complet lipsite de simț auditiv, dar simt excelent vibrațiile din sol și orice mișcare. Bățul ca antemergător și călcatul apăsat le poate îndeparta. Viperele instinctiv pleacă din calea oamenilor atâta vreme cât simt prezența lor. O bună măsură preventivă sunt bocancii cu parazăpezi, ciorapii groși și jambierele. Dacă vezi o viperă trebuie să te îndepărtezi de aceasta încet, cu fața la ea. Nu alerga, nu țipa pentru că aceasta poate determina șarpele să atace.
Sursa foro: pixabay.com
