Am mers prima dată pe Transfăgărașan cu un Trabant condus de tata. Eu eram copilotul. Mă țineam de scaun și fiecare fibră era încordată cu dorința subconștientă de a ajuta motorul mici mașini să urce. Am ajuns undeva sus, amețită și nădușită de emoția copleșitoare a drumului, de peisaje și hăuri, de emotie și fericire. Toate amestecate. După niste ani am urcat pe Transfăgărășan cu un Opel. Emoțiile au fost la fel de mari, dar altele. Eram șoferul, nu pasagerul. Mașina a urcat lin, fără efort, cu plăcere. Am putut să privesc în jur, urcând lin, fără dorința de strânge din fund pentru a ajuta mașina… Și totuși sus am ajuns la fel. Amețită și nădușită de frumusețea din jur, căreia nu-i caut cuvinte s-o descriu, că nu-s, copleșită de hăuri, de curbe, cu un gand bun și emoție în fața făcătorilor de drumuri.
Transfagarasan, imagine de sus, de la Balea Lac
Transfăgărașanul este o poveste a cărui adevărată glorie nu a venit încă!
Transfăgărașanul este unul din cele mai spectaculoase drumuri din România și mai este numit – deloc întâmplător și „drumul din nori”. DN7C – numele oficial al Transfăgărășanului leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania peste Munții Făgăraș. În apropierea tunelului de lângă Lacul Balea, ajunge la altitudinea de 2.042 metri. Lungimea totală a Trnasfăgărășanului este de 151 kilometri.
Până la construirea barajului și lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 kilometri, exista un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia s-a construit actuala cabană Cumpăna).
Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m.
În partea nordică a drumului, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu – Suru și Valea Bâlii, pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o lungime de 13 km. Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, aflată la altitudinea de aproximativ 1230 metri, ajungând apoi la Cabana Bâlea Cascadă. De acolo până la intersecția cu DN1 (drumul european E68), în apropierea comunei Cârțișoara, sunt alți 21 de kilometri.
Citeste si: Transaplina, Poteca Dracului, drumul început de romani (video)
Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, cel mai mare tunel din România. Tunelul unește rutier văile glaciare Bâlea – situată la nord și Capra, asigurând la nivelul Munților Făgăraș trecerea între sudul Transilvaniei și nordul Munteniei. Tunelul are 887 metri și în același timp lucrarea de artă rutieră situată la cea mai mare altitudine, din România. Galeria sa are o înălțime de 4,4 metri. În interior se află un trotuar cu o lățime de un metru alături de o bandă de circulație cu lățimea de șase metri și câteva refugii. Aerisirea se face natural prin intermediul curenților de aer. Are la intrări porți metalice ce se închid iarna, dotate cu uși pentru accesul pietonal.
Citește si: Drumul Babelor, soseaua de la 2000 de metri altitudine
Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc în data de 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală în 1980.
Sursa foto: pixabay.com
