Lacul Roșu se situează între Șuhardul Mic, Șuhardul Mare din partea nordică, Munții Podu Calului din partea sud-vestică, Munții Licaș și Munții Kis-Havas din partea nord-vestică, Csíki-Bükk din partea nord-estică și Muntele Ucigaș din partea estică. Lacul este alimentat de patru pâraie mari și încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Roșul), Licoșul, Suhardul, Oii, Ucigașul.
Lacul Roșu este o formație tânără, condițiile și timpul de formare a lacului sunt foarte discutate. În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de vedere economic neexplorată. După Franz Herbich, un geolog recunoscut în Ținutul Secuiesc, Lacul Roșu s-a format în anul 1838, în urma cutremurului din 11 ianuarie 1838, și a replicilor puternice din februarie, care ar fi putut provoca alunecarea de teren. Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat, oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult – cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul natural s-a erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual. (Click pe hartă pentru o imagine mărită)
Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.
Trasee în zona Lacul Roșu
Traseu circular cu plecare din centrul staţiunii Lacul Roşu (967 m) – Cheile Bicazului – Cheile Bicazului Mic – drumul Surducului – şaua Piatra Roşie (1011 m) – Lacul Roşu (967 m). Marcaj: linie galbenă. Durata traseului: 3-4 ore și distanţa traseului 10 km.
Traseul este accesibil tot anul, dar traversarea Bicazului Mic pe timp ploios sau iarna-primăvara poate fi problematică.
Se pleacă din faţa Restaurantului Lacul Roşu și coborâm în Cheile Bicazului. Intrarea în Chei este marcată de stânca “Turnul Porţii” şi Făgetul Ciucului. Pârâul Bicaz curge într-o vale străjuită de pereţi de stâncă cu înălţimea între 100 şi 350 m. Imediat după intrare, pe malul stâng este Grădina Zânelor, o formaţiune specifică de stânci, locul preferat al caprelor de munte. Se ajunge la podul dublu de la gura pârâului Cupaş (944 m), intrarea în canionul Cupaşului. Pe porţiunea următoare se merge pe DN 12/C şi se şerpuieşte printre creasta Cupaş şi Făgetul Ciucului până la Poarta de Piatră. Încep “Serpentinele Mici” primele două serpentine din Cheile Bicazului şi se ajung la tunelul vechi săpat în stâncă. Ieşi din tunel și începe “Serpentina Mare” pe versantul nordic al Pietrei Maria. Drumul coboară peste 50 m. De aici începe “Gâtul Iadului”, porţiunea cea mai îngustă a Cheilor, străjuită din dreapta de Piatra Surducului şi spre stânga de Peretele Bardócz. Traseul mai urcă până la Vf. Surducul Mic (950 m) şi la locul numit “Căprăria” ajungem la drumul vechi al Surducului. De aici urcăm în şaua Piatra Roşie (1011 m). Travesăm aceasta, ajungem înapoi în Judeţul Harghita, şi peste puţin timp în staţiunea Lacul Roşu.
Lacul Roşu (debarcader) (983 m) – Poiana lui Paleu (1242 m) – Fagul Roşu (1390 m) – Poiana “Száraz-tók” (1530 m) – Vf. Piatra Cherecului (1580 m) – Poiana Albă (1460 m). Marcaj: punct albastru. Durata traseului: 4 1/2 ore, distanţa de parcurs: 10 km. Traseul este impracticabil iarna.
Se pornește de la debarcaderul de la Lacul Roşu şi se urcă la Vila Hăşmaşul Mare prin pădure. Pe locul numit Poiana Ghilocoş întâlnim marcajul punct albastru dublu care indică traseul care urcă la punctul de belvedere. Urcăm în şaua Ghilocoş (1270 m). Din Poiana lui Paleu drumul pietros virează spre sud-est, împreună cu marcajele punct albastru şi roşu, şi după câteva minute, lângă piatra de marcaj forestier VII/92 ajungem la o bifurcaţie: marcajul punct roşu coboară în mai puţin de 30 minute în valea pârâului Oii, în timp ce noi continuăm drumul spre intersecţia traseelor din Poiana Albă. Continuăm drumul la marginea Poienii Fagului Roşu prin pădure. Aici virăm brusc spre stânga şi urcăm 800 m până ce ajungem într-o pădure deasă. Urmează Poiana “Száraz-tók” și urcăm lin cam 35 minute, până când ajungem pe o mică poiană, unde se termină drumul, de aici mergem pe o potecă care urcă pe şaua dintre Hăşmaşul Negru şi Piatra Cherecului (1580 m), de unde traseul o ia spre dreapta spre sud-vest, şi trece pe sub Vf. Muntele Rotund în Poiana Bârsan. De aici, cu un ocol de 600 m putem urca pe Vf. Hăşmaşului Negru (1773 m). Din şa coborâm cpână la Poiana Bârsan, şi, pe sub Piatra Potcoavei ajungem la Poiana Albă. De aici, prin Şaua La Tunzerie şi Ciofronca marcajul linie roşie ne duce la Pasul Pângăraţ, la Cabana Piatra Singuratică, sau, în staţiunea Lacul Roşu.
Centrul staţiunii Lacul Roşu (967 m) – Valea Oii – Gura pârâului Hăşmaş (1130 m) – Piatra Potcoavei (1450 m) – intersecţia traseelor din Poiana Albă (1460 m). Marcaj: linie albastră. Durata traseului: 2 1/2 ore. Lungimea opt km. Traseu accesibil tot anul.
Se pleacă de lângă Restaurantul Lacul Roşu, și urmăm traseul şoselei până la drumul forestier Valea Oii din apropierea pietrei kilometrice nr. 24. De aici putem urca încă 2,5 km pe şosea la Cimitirul Eroilor. Drumul forestier urcă pe valea pârâului Oii, ajungem la crucea care marchează începutul traseului turistic nr. 13. Trecem pe lângă o casă de locuit şi intrăm în pădure, unde începe un urcuş mai greu. După 15 minute trecem pe lângă o stână şi în curând ajungem la podul pârâului Hăşmaş unde părăsim drumul forestier. Se urcă prin valea pârâului Oii la poiana Ciofronca. Din apropierea pârâului marcajul linie albastră urcă pe creasta dintre pârâurile Oii şi Hăşmaşului pe un drum de ţară. După un urcuş de 200 m ajungem la un punct de belvedere. Urcuşul abrupt continuă, şi după puţin timp virează spre dreapta şi intră în pădure. Ajungem pe a creastă împădurită şi peste 15 minute ajungem sub Piatra Potcoavei, colţul Poienii Albe.