Căldura torida in câmpie. Ploieștiul si Bucureștiul ardeau in primele zile ale lunii iunie așa ca ne hotărâm s[ facem un traseu prin Fagaras unde știam ca abia venise primăvara. Zis si făcut, celor 2 prietene dragi – Malina si Maria, li s-a alătura Marius, un adevărat montaniard, cu multa experiența, talent fotografic cât cuprinde si aparat foto pe măsura.
Am stabilit o tura rapida Balea Lac- Vf. Laița (2397 m)- Vf. Laitel (2390 m)- Lacul Călțun (2135 metri)- Vf. Negoiu (2535 metri) si înapoi prin Poteca lui Grigore către vârful Paltinul.
Am plecat vineri, târziu către ora 19, din Bucuresti, si am ajuns la Balea Lac in jurul orei 23. După centrul Salvamont de la cota 2000 ne-a întâmpinat multa zăpada, din fericire mașina de teren a Maline a făcut fata cu brio. La Balea Lac, multa, foarte multa zăpada vânt si frig. Din fericire cerul senin promitea o vreme splendida pentru zilele următoare. Am pus corturile in apropiere de noul centru Salvamont (singurul loc mai uscat si fără zăpada in toata zona).
Dimineața am mâncat si am plecat pe traseu prin Fagaras repede numai sa nu ne prindă hoarda de maneliști ce impanzeste zona in fiecare weekend.
Prima parte a traseului pana in șaua Balea se parcurge repede, in aproximativ 20 de minute, urcuș relativ abrupt dar pe o zăpada apoasa si grea. Urmează o porțiune mai dificila, pe sub vârful Paltinul, tot pe zăpada, ce necesita multa atenție la traversare. Cu mai mulți ani in urma aici si-a găsit tragicul sfârșit alpinistul Mihai Cioroianu. Din fericire zăpada moale nu necesita colțari si trecem rapid către Turnul Păltinei si vârful Laița. Undeva departe, provocatoare parca, vârfurile Călțun – Lespezi si Negoiu. Chiar in fata vf. Laița mai este o porțiune dificila, expusa, cu multa zăpada. In iunie 2005 o ultima avalanșa a acelei ierni a fost la un pas de a râpi viața a 3 turiști neechipați si neexperimentați.
Maria trece cu greu aceste porțiuni înzăpezite, amintirea unei avalanșe din Alpii austrieci a lăsat urme adânci. Lăsam in urma vf. Laița, trecem prin câteva porțiuni mai grele si ne oprim pentru multe poze. Sunt fericit ca genunchiul accidentat nu îmi face probleme si merg repede, ca in urma cu 2-3 ani fără sa simt oboseala. Urcușul cate vf. Laitel este perfect pentru a face selecția celor care vor sa treacă mai departe, către lacul Călțun. De-a lungul anilor mulți turiști abandonează aici, spre binele lor si satisfacția salvamontiștilor care nu sunt astfel nevoiți la intervenții stupide. Coborârea spre lacul Călțun se face pe multe porțiuni expuse. In mod automat ITI pui întrebarea: “trebuie sa urc pe aici la întoarcere??”. Diferența de nivel nu este mare, aproximativ 250 m dar urcușul este foarte solicitant.
Lacul Călțun, este încă parțial acoperit cu zăpada, ce-i drept mai putina ca in alți ani. Aici exista si un refugiu Salvamont, in buna stare cu 12 locuri. Noi am preferat sa punem corturile si apoi sa plecam repede către vârful Negoiu. Din păcate Malina, prada unei indispoziții, nu ne poate însoți, prilej pentru a ne gândi la cat de atenți trebuie sa alegem mâncarea pe munte.
Traseul spre vf. Negoiu se face aproape exclusiv pe zăpada, in multe locuri pe zone expuse avalanșelor. Undeva mai sus de noi câteva capre negre par simpatice, dar deloc interesate de prezenta noastră. Ocolim strunga Dracului, zăpada pare destul de instabila si nu ne da mana sa riscam. Strunga Doamnei – mai nou dotata si cu lanțuri, este mult mai sigura, deși ceva mai lunga.
Urcușul însa spre vf. Negoiu este de-a dreptul înfiorător, muuulta zăpada moale si apoasa care iți face înaintarea un chin. In tot acest timp, roiuri incredibile de muște ne-au urmărit pe tot traseul, fiecare din parând un zombie tocmai ieșit din groapa. Nu știu ce sfat as putea sa dau pentru a scăpa de ele… pur si simplu noi nu am găsit nici o metoda. Mi-as fi dorit sa fiu posesorul unei cozi de cal.
Intr-un final ajungem pe vârf, obosiți dar evident fericiți. Multe poze, mai facem si plaja. Este foarte cald si nici urma de nor, din când in când mai bate vântul si mai alunga din ursita si din prietenele noastre nedespărțite, muștele de Făgăraș. Cu parare de rău ne întoarcem spre lac, oboseala începe sa se simtă, combinația dintre căldura infernala si zăpada se va dovedi mai târziu de-a dreptul dureroasa pentru mușchii noștii.
Seara vine cu cârcei si dureri de mușchi insuportabile, doar pentru mine si Marius, Maria si Malina parând imune la probleme musculare.
Daca cineva ar fi ascultat ranga cortul nostru ar fi putut crede ca se afla ranga o camera de tortura. Ne trezeam amândoi instantaneu, urlând ca din gura de șarpe, masându-ne picioarele intr-o frenezie demna de cauze mai nobile. Aspirina care alta data si făcea efectul imediat distrugând acidul lactic de data asta nu ne-a ajutat din cauza deshidratarii astfel incit a trebuit sa induram plângăcioși supliciul contracturilor. In cele din urma dimineața vine cu un vânt extrem de puternic, care e aproape sa smulgă cortul exterior al unor turiști cehi.
Nu prea mai avem chef de urcat înapoi pe Laitel astfel ca alegem ca traseu de întoarcere poteca lui Grigore, un traseu superb, cu multe capre negre, zăpada, si flori de rododendron. Maestrul Păcurariu nu scăpa nici o ocazie pentru a fotografia ceva interesant. Pe unele porțiuni zăpada mare îmi permite sa îmi folosesc fundul drept sanie…
Multe peisaje frumoase, izvoarele cu apa rece ca gheata, cerul senin, totul perfect mai puțin cârceii care pe mine nu mă lăsa deloc. Urcușul abrupt către vârful Paltinul îmi spune ca trebuie sa mai dau jos din kilogramele in plus… Cam multe…
Pe creasta traseul este perfect, vedem si Transfagarasanul, din păcate acum foarte aglomerat. Mă mișc greu, mult in spatele celorlalți. Intr-un final ajung si eu pe șaua Paltinul, lângă vârf si coboram către șaua Balea. Din păcate frumusețea locurilor este umbrita de prezenta umana masiva, mitocăneasca, zgomotul infernal si mirosul de mici omniprezent…
Instinctiv începi sa cauți vinovați pentru transformarea unei rezervații științifice intr-un talcioc nenorocit. Plecam repede si mai oprim doar pentru a lua masa la cabana Capra – cabana decenta, cu preturi acceptabile, serviciul prompt si mâncare buna.
Timpul necesar parcurgerii acestei ture: Balea Lac- lacul Călțun: 4-5 ore; Lacul Călțun – vf. Negoiu si retur: 2-3 ore Lacul Călțun – Vf. Paltinul – Balea Lac prin poteca lui Grigore: 5-6 ore.
Nota: Pozele au fost realizate si apartin colegului nostru de tura Marius Pacurariu.
