Sfinxul și Babele, se află în Parcul Național Bucegi, în partea estică a Carpaților Meridionali.
Situat la 2.216 m, cu o înălțime de 8 metri și o lățime de 12 metri, Sfinxul este un conglomerat uriaș și solitar. Unii l-au asemuit cu capul unui dac, iar alții cu Sfinxul din Egipt. Cert este că seamănă și cu un cap de dac și cu Sfinxul din Egipt. Tot aici se înalță un grup de stânci, care sub acțiunea vântului și a ploii, a înghețului și dezghețului, au luat forma unor ciuperci, fiind cunoscute sub numele “Babele”. Datorită apropierii lor de Sfinx, acestea au fost numite și ”Altarele ciclopice din Caraiman”. Unele legende spun că acestea au fost altare dacice unde se aduceau jertfe zeilor.
Citeste si: Harta Traseelor Montane in Masivul Bucegi
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost pur si simplu fascinați de această minunăție a naturii. Drept dovadǎ stǎ mǎrturie cea mai veche fotografie ce are Sfinxul din Bucegi ca și personaj principal. Aceasta datează din anul 1900, când tehnica fotografică era abia la începuturile ei. Luând aceste lucruri în calcul, putem foarte ușor sǎ ne dǎm seama cât de importantă a fost această formațiune pentru vizitatori, dacǎ în acele condiții în care aparatele de fotografiat cântǎreau extrem de mult, a existat cineva interesat să o fotografieze. Prima denumire oficialǎ, ca și Sfinxul din Bucegi, dateazǎ din anul 1935 într-un articol al publicației de profil a vremurilor respective ce purta numele de Buletin Alpin. A doua numire în acest sens a megalitului a apărut în Revista „România”, inființată de profesorul Alexandru Bădăuță (1901-1983), prozator, memorialist și eseist și unul dintre întemeietorii Oficiului Național de Turism (în 1936), fiind deosebit de pasionat de acest subiect, a descris pentru prima oară acest megalit și l-a denumit „Sfinxul românesc”. Și Sfinxul i-a rămas numele!
Păstrând legătura cu Sfinxul, Babele au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman”, fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Dar, până acum, nici o dovadă științifică nu a putut explica pe de-a întregul acest fenomen și, astfel, legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare.
Citeste si: Vârful Omu și câteva amănunte pe care nu le știai
Oficial, Sfinxul și Babele au fost create în timp, de zeci sau chiar sute de mii de ani, reprezintă martori de eroziune, iar aceasta este una din cele trei terorii referitoare la formarea acestor monoliți. Principalul creator este eroziunea eoliană, manifestat prin procese de distrugere, transport și sedimentare a materialului rezultat concomitent cu alternanța de gresii și calcare a blocului prinipal. Alternanța de gresii sedimentare și calcare fiind una din particularitățile morfologice ale Munților Bucegi. Trebuie spus că formațiuni similare cu forme bizare se găsesc și în alte masive muntoase din lume.
Citeste si: Trasee turistice spre Vârful Omu
În jurul Sfinxului și al Babelor s-au născut o mulțime de legende, unele spun că sunt naturale, altele că ar fi o creație a omului; altele vorbesc despre transformarea Babei Dochia în stană de piatră sau că aceste pietre așezate în vârf de munte emană energii pozitive. De asemenea, există și unele ipoteze conform cărora Sfinxul ar fi o stâncă megalitică. Teoriile cele mai moderne susţin că aceste pietre sunt de origine extraterestră.
S-au făcut numeroase presupuneri, cum că Atlasul din mitologia greacă este vârful Omul din Bucegi sau Prometeu înlănţuit de o stâncă de pe acelaşi vârf, iar Babele, nişte altare ale unei vechi civilizaţii, sau că Sfinxul din Bucegi ar fi fost modelat de daci.
Teoriile fanteziste spun că megaliţii au fost creaţi de o civilizatie fizic şi psihic net superioară umanităţii. Se pare că Sfinxul arată incredibil de sugestiv de la distanţă mare, dar şi la anumite ore din zi sau din noapte, atunci când se formează un “joc” de umbre şi lumini. Nu sunt puțini cei care cred ca platoul Bucegilor, Sfinxul și Babele sunt o bază extraterestră. În principiu teoria ar fi foarte frumoasă. În fond ce poate să fie rău că tocmai aici, în România, pe Vârful Bucegilor să-și fi făcut omuleții verzi, aeroport.
O zi pe an este legată de cel mai mare aflux de turişti pe Munţii Bucegi, în jurul Sfinxului. Câteva sute de turişti se adună în jurul monumentului pentru a primi energie de la “Piamida Energetică”. În 28 noiembrie, se spune că turiştii vin pentru a vedea cum razele Soarelui construiesc o piramidă energetică în jurul chipului sculptat în piatră de strămoşii noştrii sau de vânt, ploaie, îngheţ/dezgheţ. Fenomenul este perfect natural fiind efectul razelor soarelui care cad sub un anume unghi și, doar în anumite condiții atmosferice, produc imaginea unei piramide, undeva în hăul care se întinde spre sud, văzut de pe platorul Bucegilor.
Citeste si: Drumul Babelor, soseaua de la 2000 de metri altitudine
În ceea ce privește legendele, cu izvoare în credințele dacilor, acestea nu pot să fie decât dovada imagineției și inteligenței celor ce au locuit pe aici și care au țesut povești frumoase în jurul unor realizări impresionate ale naturii, din joaca acesteia cu vântul și apa. Legendele vorbesc despre câmpuri energetice, despre culoare ale timpului, despre comori și despre măreția unui popor dispărut, dacii.
Revenind în realitate mai trebuie spus că Parcul Natural Bucegi este unitate cu personalitate juridică a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva și una dintre cele 27 de arii protejate din Romania. Zona munților Bucegi, despre care există referiri din secolul al XV-lea, a fost propusă pentru protejare încă din 1936, datorită peisajelor inegalabile și a diversității speciilor de plante și animale. Regiunea a fost oficializată pentru prima dată ca Parc Național, prin ordinul ministrului mediului în 2000, iar în 2003 a primit statutul de Parc Natural.
Citeste si: Traseul Varful Omu – Clincea – Bran
Foarte frumos de menționat și de știut este că denumirea de Bucegi vine de la ”Buciac” sau ”Buceci” așa cum apare în denumirile medievale ale secolului al XVI-lea, acest cuvânt având semnificația de pădure de fag, care le vremea respectivă acoperea o bună parte din versanții sub 1.000 m altitudine ai acestei culmi montane. Din păcate, între timp pădurile s-ar rărit, dar fagul este și acum principalul reprezentant al florei din Bucegi.
Sursa foto: Wikipedia
