Sângele voinicului (cele doua soiuri foarte apropiate au numele oficial de Nigritella rubra și Nigritella nigra) este o plantă din familia Orchidaceae și este una dintre cele 58 de specii de orhidee sălbatice din România și una din cele mai frumoase și, din păcate, una din cele mai rare flori sălbatice ale Munților Carpați.
Sângele voinicului este o inflorescență conică ce parte rubine strălucitoare în bătaia Soarelui. Mirosul lor seamănă cu cel al vaniliei, este extrem de puternic și se simte de la distanță. Sângele voinicului înflorește in iulie-august, dar sunt zone unde poate să apară înflorit încă din mai-iunie.
Cele două soiuri arată puțin diferit. Inflorescențele de la (Nigritella nigra) sunt mai rotunde și bat în negru, în timp ce inflorescentele de la Nigritella rubra sunt mai lunguiețe și mai trandafirii.
Legenda spune că o picatură din sângele voinicului ce luptă cu balaurul-cu-șapte-capete a căzut pe o floare albă, iar floarea a devenit purpurie. Sângele voinicului este întâlnit pe pajiștile alpine, pe brânele abrupte și acoperite cu iarbă, ori printre stâncării însorite sau în fânețele înalte.
Sângele voinicului este o plantă monument al naturii și este ocrotită prin lege. Este un sacrilegiu ruperea sau smulgerea lor!
Sângele voinicului se mai numește și musucel și este o plantă perenă care are în pământ 2-5 tuberculi comprimați și divizați, din care pornesc rădăcinile. Tulpină este ierboasa, dreaptă și înaltă de 8-20 cm. Frunzele au o formă lineară, înguste, alungite și orientate în sus. Culoarea lor este de un verde închis pe față superioară și un verde mai palid pe față interioară. Tulpină poartă terminal o inflorescență de formă oval-globuloasa, formată din numeroase flori de culoare roșu-purpuriu închis spre negricios. Florile sunt mici și numeroase, strânse la vârful tulpinii într-un ghem oval.
Culease an de an, florile de sângele voinicului s-au rărit și nu mai pot fi întâlnită în România decât pe pajiștile alpine și subalpine din Munții Bucegi, Buzăului și Ciucas. Este din ce în ce mai rară, marele ei dezavantaj fiind aroma inexplicabil de intensă.
Sângele voinicului este bine reprezentat în Europa, fiind răspândită în Alpi, Pirinei și Apenini.
Sursa foto: pixabay.com
