Culorile, povestea geologică și o magie aparte a locului. Asta au în comun Râpa Roșie și Marele Canion din Statele Unite ale Americii. Râpa Roşie este parte dintr-o arie naturală protejată pe teritoriul judeţului Alba, în apropiere de localitatea Sebeş şi are o suprafaţă de 10 hectare. Micul canion Râpa Roșie s-a format în urma eroziunii depozitelor sedimentare şi a şiroirii apelor, lăsând în urmă un perete vertical deosebit de spectaculos, cu aspect de orgă.
Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat.
Râpa Roșie are 800 metri lungime şi înălţimi ce variază între 50 şi 125 metri, este declarat monument natural și s-a format din căderi masive, coloane rămase având numele de piramide coafate. La baza versantului, torenții au clădit conuri de dejecție, care își modifică aspectul și dimensiunile în urma ploilor mai abundente. Datorită pantei mari și a lipsei vegetației, apa de șiroire, prăbușirile și alunecările au creat un relief aparte, reprezentat prin turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi și piramide de pământ, care împreună cu culoarea roșie și violacee îi dau un aspect impresionant. Apa a săpat pe un substrat variat (pietrişuri, nisipuri cuarţoase, gresii) forme ciudate: coloane, turnuri, piramide – toate de culoare roşiatică. În urmă au rămas nu numai formaţiunile de piatră interesante, ci şi plante rare, specifice albiei torentului şi solului roşiatic. Hăuri adânci se deschid în stânga şi dreapta, iar apa de ploaie formează pârâiaşe sângerii, care cad în fundul văgăunilor cu un zgomot sinistu. Pasările au săpat în lut zeci şi zeci de găuri. Coborârea spre pod, peste apa Secaşului atrage atenţia asupra tunelurilor săpate de apa de ploaie, care cu timpul se surpă formând şanturi enorme. La baza versantului, torenții au clădit conuri de dejecție, care își modifică aspectul și dimensiunile în urma ploilor mai abundente. Datorită pantei mari și a lipsei vegetației, apa de șiroire, prăbușirile și alunecările au creat un relief aparte, reprezentat prin turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi și piramide de pământ, care împreună cu culoarea roșie și violacee îi dau un aspect impresionant.
Râpa Roşie este deschisă turiştilor fără taxă de vizitare, Nu sunt trasee marcate sau amenajate în vreun fel.
Dacă vrei să admiri această frumuseţe a naturii, trebuie să ajungi în Sebeş, jud. Alba, pe drumul de acces DN 1-7 (E81). Urmează drumul spre comuna Daia Română, DJ106, pentru a ajunge la rezervaţie. Rezervaţia Naturală Râpa Roşie este situată la doar trei kilometri de oraşul Sebeş, pe drumul ce leagă această localitatea de satul Daia Romana, în partea de nord. Parcurgând şoseaua la aproximativ 200 de metri după trecerea peste calea ferată Vinţu de Jos – Sibiu se ramifică un drum de ţară la stânga (în dreptul unităţii militare) ce strabate Lunca Sebeşului, iar apoi traversează pârâul Secaşul Mare chiar în abruptul rezervaţiei.
În cuprinsul acestei dantelării de forme, pe brânele înierbate sau în albia torentului s-au păstrat o serie de plante interesante și rare. Astfel, pe terenurile alunecate din est dăinuiește garoafa endemică Dianthus serotinus, var. demissorum, iar în vâlcelele de la poale se găsește un ochi de stepă cu Salvia nutans, Salvia transsilvanica, precum și exemplare rare de stejar pufos (Quercus pubescens). Pe brâne și pe versanții domoli din partea superioară apare specia endemică Onosma heterophyllum cu Agropyron cristatum, rare în Transilvania. Pe tăpșanul și colinele din vest, sub râpă, se păstrează asociația Caricetum humilis – Brachypodium pinnatum transsilvanicum și Staticetosum tataricae cu Centaurea atropurpurea și multe elemente de stepă caldă sudică. Păduricea din fața râpei este o asociație Acereto-Tilietum medio-transsilvanicum și adăpostește feriga mediteraneană Asplenium adiantum-nigrum și arbustul Cotoneaster integerrimus.
Depozitele detritice de la Râpa Roşie sunt constituite dintr-o alternanţă de argile roşii, gresii cenuşii şi roşii, gresii albe friabile, marne roşii – cărămizii, marne calcaroase albe. Acestea sunt formaţiuni uşor friabile în care şiroirea însoţită de procesele de sufoziune, tasare şi prăbuşiri au sculptat bogăţia de forme care fac din Râpa Roşie un monument de o rară frumuseţe peisagistică. Pe abruptul Râpei Roşii solul este spălat, apar la zi argile, gresii, conglomerate.
Deasupra acestuia predomină cernoziomul levigat, puţin roşcat. De o parte şi de alta a Râpei Roşii se întâlnesc solurile brune de pădure şi regosolurile. Pseudorendzinele sunt adeseori asociate cu regosoluri formate pe roci carbonatice moi (marne, marne argiloase, argile marnoase). În lunca Secaşului Mare s-au format soluri aluviale cu umezire freatică permanentă.
Hidrografia este reprezentată de râul Secaşul Mare cu o lungime de 42 kilometri şi o suprafaţă a bazinului de 581 kilometri pătrați, dar care are un debit redus din cauza cantităţii de precipitaţii foarte reduse, ce cade în Podişul Secaşelor. Existenţa Râpei Roşii este legată de eroziunea regresivă a unui torent, afluent dreapta al Secaşului Mare.
Una peste alta locul este fantasitic, rar în europa și unic în România, unde, evident, nu are parte de expunerea pe care o merită.
Sursa foto: .wikipedia.org
