Pe drumuri șerpuitoare, străjuite de o parte și de alta de vegetație și de pereții stâncoși ai munților, la intersecția Carpaților moldo-transilvani, răsare, kilometru cu kilometru, cadru cu cadru, Parcul Natural Cheile Bicazului-Hășmaș, o bijuterie a naturii din defileul Bicazului.
Intrat în circuitul național al ariilor naturale protejate începând din anul 1990, odată cu oficializarea constituirii sale, Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș este unul dintre cele mai frumoase defileuri din România. Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș se deschide în zona central-estică a României, iar unul dintre cele mai importante puncte de atracție îl reprezintă Lacul Roșu.
Citeste si: Cheile Bicazului, o zona unica
Sunt 25 de kilometri din Gheorghieni până la lacul natural, prin Pasul Pângărați sau din orașul Bicaz prin Cheile Bicazului până în parcul Hășmaș.
Citeste si: Bătrânul alb din Parcul Hășmaș
Masivul Hășmașului, cu elementele sale geologice și geo-morfologice unice, oferă condițiile optime de climă pentru biodiversitatea locului. Exact 1.147 de specii de plante superioare, alături de nesfârșitele păduri de molid sau de rășinoase cu fag, îmbracă versanții muntelui, iar pajiștile montane întinse, vârfurile cu vegetație sub-alpină și stâncile cu vegetație specifică completează reprezentația desăvârșită a pitorescului zonei.
Din punct de vedere al reliefului, Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș este un mozaic. Aici apar urme ale recifelor de corali, iar fosilele milioanelor de specii marine de pe munții din zonă provin de la vietățile din mările trecutului, recife de corali și bariere de corali din Jurasic și Cretacic. Bogăția de odinioară din apele mării apare atât pe Muntele Ucigaș (Gyilkos), cât și în rocile mezozoice ale Cheilor Bicazului, unde au fost descoperite și alte fosile de vietăți, precum crabii, scoicile (bivalve) și melcii. O bună parte din acest tip de eșantioane sunt și azi expuse în muzee din Viena, Cluj și București.
Peisajul Parcului se întretaie cu repeziciune, de la zonele abrupte din Masivul Hășmașul Mare (1.792 metri) sau Masivul Hășmașul Negru (1.773 metri) până la Suhardul Mare, unde altitudinea coboară la 1.502 metri. Mai jos este Bicăjelul și Dămucul, iar la orizont Turnul Bardoșului, martorul de secole al eroziunii ce caracterizează ținutul.
Citeste si: Trei trasee în zona Lacul Roşu
Coborând și mai mult pe hartă, undeva pe partea estică a versantului Hășmașul Mare, pereții de calcar alb par să cadă peste un colț din Valea Oltului. Peste toate aceste dovezi ale felului în care natura și fenomenele sale și-au pus amprenta pe blocurile de rocă și calcar, undeva prin desișurile pădurilor, albiile râurilor și în cele mai mici firicele de apă ale Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, își duc existența zeci de viețuitoare, fiecare cu modul său de viață, într-o rețea trofică unică. Ecosistemul zonei este dominat de mamifere, reptile și păsări toate grupate în specii rare și sub protecția legii. Dacă ursul, râsul, lupul și cerbul sunt obișnuiți ai zonei, salturile mortale ale caprelor negre sunt vedetele.
Citeste si: Lacul Roșu, lacul ucigaș, un monument al naturii amențat de dispariție
În desișul pădurii exemplarele de vipera comună, broasca cu burta galbenă, broasca mare de lac, tritonul de munte, tritonul carpatic, tritonul cu creastă, salamandra, broasca râioasă, broasca roșie de munte, șopârla de munte și șarpele de alun sunt bogația vie a parcului. Dovadă a biodiversității din Parcul Hășmaș sunt și fluturașul de stâncă, ciocănitoarea de munte, presura de munte, corbul, cocoșul de munte, huhurezul mare și acvila de munte – o rarirate de care ne putem încă bucura.
Itinerarii printre Chei
Cheile Bicazului, Cheile Șugăului, Cheile Duruitoare sau Cheile Bicajelului, sunt bijuteriile în piatră ale parcului. Impresionante, lucrate cu igală, procesele lor de formare continuă iar ceea ce ce vede călătorul este doar o fotografie a lor, și doar imaginația poate intrevedea viitorul.
Citeste si: Parcurile Naționale ale României. Scurtă trecere în revistă
Un loc de observație asupra Lacului Roșu, dar și a Ceahlăului, este Masivul Ghilcoș, în timp ce de pe Suhardul Mic poți scruta zarea până la Pârâul Oii, Masivul Hășmaș, Masivul Suhardul Mare, Masivul Ghilcoș și Cichi Biuc.
Hășmașul Mare – Piatra Unică – Hășmașul Mic
Trasee obișnuite, dar în același timp unice, se mai pot face către Piatra Singuratică – Hășmașul Mare, punct ce poate fi observat încă de la Miercurea Ciuc, dar și către Poiana Albă – Hășmașul Mare, pe orice rută: fie spre Hășmașul Mare – Piatra Singuratică – Hășmașul Mic – Masivul Tarcău (la extremitatea sudică a Parcului), fie spre Pârâul Oii – Stațiunea Lacu Roșu, spre Masivul Ghilcoș – Stațiunea Lacu Roșu, spre Hășmașul Negru, spre satul Trei Fântâni, spre orașul Bălan, spre Pasul Pângărați.
Vârful Hășmașul Mare
Panorama ireală care se deschide de pe Hășmașului Mic, stalactitele și stalagmitele care susțin de o veșnicie peștera Munticelu, locul de poveste din Poiana Albă sunt puncte de observație de unde natura poate fi admirată în toată splendoarea sa în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, indiferent de anotimp și vremuri.
Sursa foto: WWF – Dan Dinu
