Munții Poiana Ruscă sunt o grupă montană extinsă aparținând Carpaților Occidentali care face tranziția între Munții Apuseni și Munții Banatului. Munții Poiana Ruscă acoperă o suprafață de 2.640 kilometri pătrați și au altitudini în jur de 700 – 1000 metri, cel mai înalt vârf al masivului fiind Vârful Padeș cu 1.382 metri.
Carpații Occidentali – grupele principale
Munții Poiana Ruscă sunt formați în principal din roci metamorfice care se impun în relief prin culmi înalte, masive, cu pante abrupte în care râurile și-au făcut albie cu mare greutate. Aici apare marmura albă, roză sau brună, exploatată în carieră la Ruşchiţa şi Alun. Apar și roci sedimentare de tipul calcarelor, dar care nu sunt reprezentative pentru Munţii Poiana Ruscă. Remarcabili și tipici pentru Munții Poiana Ruscă sunt stâlpii vulcanici de andezite, la vest de Deva şi care creează măguri proeminente ce se evidențiază ușor în peisajul zonei. (click pe hartă pentru o imagine mărită)
Munţii Poiana Ruscă au un aspect masiv fiind nivelaţi în trepte ce coboară către baza. Altitudinile maxime se găsesc în zona centrală cu aspectul de platou nivelat la circa 1300 metri din care se ridică vârfuri rotunjite: Padeş (1374 m), Rusca (1356 m), Pădeşel (1280 m).
Citește și: Trasee montane in Muntii Trascau. Zona Ramet
Din zona centrală se desfăşoară divergent o serie de culmi mai abrupte şi scurte înspre V şi mai prelungi, cu pl atouri, înspre E. În culmea acestora din urmă sau instalat mici cătune care se înscriu armonios în peisajul montan. Izolarea acestora a permis păstrarea unor tradiţii şi obiceiuri folclorice care sunt reprezentative pentru acest masiv.
Văile prezintă versanţi abrupţi, împăduriţi, care au aspectul, pe alocuri, de chei sălbatice, cum sunt cele ale râului Cerna, în amonte de Hăşdău, râu care s-a adâncit în gnaise cenuşii. Lungimea acestora este de 6.2 km iar înălţimea versanţilor, puternic abrupţi şi împăduriţi, ajunge până la 200 m. Parcurgerea acestor chei este dificilă fiind necesară chiar pătrunderea în apă în unele locuri fiind indicat astfel străbaterea cheilor în timpul debitelor mari ale Cernei. Cu toate că nu este specific, relieful carstic are o răspândire mai mare în partea de E şi NV a masivului, cele mai cunoscute peşteri fiind cele din bazinul văii Bega. Dintre acestea, peştera de la Româneşti este cea mai cunoscută datorită concertelor de muzică care se organizează de peste 10 ani la începutul toamnei.
În perimetrul exploatărilor de marmură de la Ruşchiţa şi Alun şi a celor de minereu de fier de la Ghelari şi Teliuc peisajul natural a fost puternic degradat, lucru care s-a răsfrânt şi în deteriorarea ecosistemelor limitrofe.
Sursa foto: pixabay.com
