Dacă nu ai ajuns în Carpații Orientali, în grupa nordică, acolo unde se agață harta în cui, trebuie să o faci, pentru că dacă nu calci macar o singură dată în acele locuri, ai trăit degeaba!
Vârful Pop Ivan
Munții Maramureșului – fac parte din grupa Nordică a Carpaților Orientali ce cuprinde următoarele subdiviziuni: Munții Oaș, Munții Gutâi, Munții Țibles, Munții Maramureș, Munții Suhard, Munții Bârgău, Muntii Rodnei cu cel mai înalt vârf de aici, Pietrosu 2303 metri, Obcinele Bucovinene ( Obcina Mestecăniș, Obcina Feredeului și Obcina Mare), Depresiunea Oaș pe râul Tur, Depresiunea Maramureș pe râurile : Tisa, Iza și Vișeu, Depresiunea Dornelor pe Bistrița, Depresiunea Campulung Moldovenesc pe Moldova, Pasul Prislop la 1416 metri altitudine, Pasul Șetref, Pasul Tihuța, Pasul Mestecăniș.
Munții Maramureșului sunt printre cele mai tinere masive muntoase din lanțul Carpaților. Li se spune și Carpații Păduroși. În urmă cu vreo sută de ani, toată jumătatea de nord a Carpaților Orientali era supranumită Păduroșii, pentru pădurile dese, virgine, în care nu inrdrăznise să calce picior de om, locuile fiind în stăpânirea totală a urșilor, cerbilor, lupilor și râșilor. Munții Maramureșului sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, parte a orientalilor se întind în cea mai mare parte pe teritoriul actual al Ucrainei, și în sud pe teritoriul nordic al României, respectiv închid la nord și est Depresiunea Maramureș. Cel mai înalt pisc al masivului, peste care trece granița cu Ucraina, este Vârful Hovârla, aflat dincolo de graniță, având 2.061 metri. Cel mai înalt vârf de pe teritoriul românesc este Farcău, având 1.957 metri, aflat în zona protejată Vârful Farcău – Lacul Vinderelu – Vârful Mihăilecu.
Varful Farcău
Munții Maramureșului ocupă întreg spațiul de pe dreaptă Vișeului, până la graniță țării, din defileul Tisei (din aval de localitatea Valea Viseului) și până la văile Carlibaba și Bistrița Aurie. Sunt alcătuiți dintr-o singură culme principală înaltă, orientată NV – SE , care urmărește destul de fidel cumpănă de ape dintre bazinul Tisei superioare și cel al Ceremusurilor, înscrisă pe aliniamentul Pop Ivan (1937 metri), Vârful Micu Mic (1718 metri), Stogu (1651 metri), Copilașu (1611 metri), Ludescu (1580 metri), Budescu (1679 metri), Suligu (1683 metri), Lăstun (1642 metri), Comanu (1723 metri).
Munții Maramureșului
Un afluent al Tisei, Vaserul, care se vărsa în Vișeu în localitatea Vișeu de Sus, a străpuns culmea principală morfologică, trecând dincolo de ea. Există și a două străpungere a Cumpenei (bazinul superior al Ruscovei), această fiind efectul eroziunii diferențiale și regresive, care pornea de la nivelul de bază local mai coborât din Depresiunea Ruscovei. De aici rezultă întinderea depresiunii sculpturale peste zonă cristalină spre est cu Vârful Mihăilecu, care urcă până la 1963 metri altitudine.
Munții Maramureșului sunt constituiți din șisturi cristaline străpunse de materiale eruptive (bazalte mezozoice din zonă Mihăilecu-Farcău sau andezite neogene pe Toroioaga și roci sedimentare (conglomerate, greșii, șisturi argiloase, șisturi bituminoase, marne, argile) și două mari golfuri de paleogen, unul al Ruscovei, ce merge până la Poienile de sub Munte și altul al Borsei. Pe această constituție petrografica, culmea principală morfologică, ridicată la o altitudine de peste 1900 metri, este fragmentată în mai multe masive (Pop Ivan, Farcau-Mihailecu, Pietrosul Maramureșului, Toroiaga).
Munții Maramureșului
Formele munților sunt foarte domoale și masive, ele se prelungesc mult spre vest prin culmi mai scunde ce coboară la 900-1200 metri.
Culmea principală se prezintă că un podiș cu o suprafața de nivelare situată la 1800-1600 metri. Cea mai frumoasă zonă, că înfățișare, o întâlnim în Munții Prelucile Cerbului, Cornu Nedeii, din apropierea pasului Prislop și în zonă Pietrosul Maramureșului. Ea are o înclinare generală spre Muntele Stogu. Cea mai bine reprezentată este o suprafața de păduri și poieni care cuprinde spinări lărgi și ramificate între 800-1200 metri (Mihăilecu, 1963 metri). A treia suprafața se găsește la 400-450 metri.
Citeste si: Harta parcului Munții Maramureșului și câteva detalii în plus
Munții Maramureșului, în partea nordică a satului Poienile de sub Munte și cea nord-estică a localității Repedea sunt incluse în Parcul Natural Munții Maramureșului. Aria naturală reprezintă zona de pajiști și lacuri (Lacul Vinderelu) încadrată de două vârfuri (Vârful Farcău și Mihăilecu) proeminente, cu un relief glaciar (Groapa Julii, Groapa Lupilor, Groapa Bologhii, Farcău) și pajiști.
Citeste si: Cel mai mare parc natural din România. Munții Maramureșului
Pe suprafața pajiștilor vegetează mai multe specii de plante rare, printre care: floarea-reginei, bumbăcăriță (Eriophorum augustifolium), afin vânăt (Vaccinium uliginosum), vulturică (Hieracium alpinum), brândușa de munte (Crocus heuffelianus), precum și rogozuri cu specii de Carex pauciflora, Carex rostrata și Carex canescens.
Vârful Farcău
Parcul Natural Munții Maramureșului reprezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală, astfel: relief vulcanic atribuit perioadei mezozoice (în vârfurile Farcău, Mihăilecu), relief glaciar (în Pietrosul Maramureșului, Farcău, Mihăilecu), relief periglaciar din perioada geologică a pleistocenului, relief dezvoltat pe calcare (în bazinul superior al văii Repedea și în abrupturile vârfurilor Farcău și Mihăileacu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele văilor Vaserului și Ruscovei).
Sursa foto: wikipedia.org
