Munții Caucaz reprezintă un lanț muntos situat la granița dintre Europa și Asia. Se întinde între Marea Neagră și Marea Caspică, trecând prin Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Rusia, în regiunea Caucaz. Lungimea lanțului este de 1100 kilometri. Cele mai înalte vârfuri ale Munților Caucaz sunt Elbrus (5.642 m) și Dykh-Tau (5.204 m).
Elbrus. Cele doua varfuri ale căror altitudine diferă cu doar 21 de metri
Despre Elbrus unii spun că este cel mai înalt vârf al Europei, înaintea Mont-Blancului, dar cei mai mulți consideră că vârful se află în Asia, nu în Europa.
Elbrus este un vulcan stins. Elbrus sau Elbrous a erupt masiv până la începutul erei noastre ceea ce a dat naștere legendelor. Legendele spun că Prometeu a fost înlănțuit de vârful Elbrus pentru a reda focul oamenilor. Studii au dovedit că ultima erupție a lui Elbrus a avut loc cu 2000 mii de ani în urmă ( ± 50 n.Hr.), urmele lavei vulcanice s-au găst pe o suprafață de 250 km². Există și azi semne de vulcanică, fiind în continuare prezente izvoarele termale, solfatarele, sau laharele. Circa 2000 de ani, în viața geologică a planetei nu înseamnă prea mult, iar o eventuală erupție a vulcanului ar fi catastrofală pentru Transcaucazia și Caucazul de Nord din cauza stratului gros de gheață. Muntele are două vârfuri „Vârful de est” ( 5.642 m) și „Vârful de vest” ( 5.621 m), ambele sunt acoperite de ghețari (145 km²), distanța dintre piscuri este 1500 de metri adică exact gura vulcanului vârfurile fiind pubcte de pe marginea craterului.
Se mai spune că datorită poziției sale din Vârful Elbrus se poate vedea, mai ales toamna, în zilele foarte limpezi, și Marea Neagră la vest și Marea Caspică la est. Vârful Elbrus este la 100 de kilometri de Marea Neagră și 400 de kilometri de Marea Caspică.
Craterul
Elbrus este acoperit de ghețari și a ajunge în vârf este relativ ușor, dată fiind altitudinea, pentru că pantele sunt line, iar o mare parte din ascensiune se poate face cu mijloace mecanice. Elbrus este însă o cucerire demnă de cartea de vizită a unui alpinist mai ales din cauza climei foarte schimbătoare, umede, a negurilor și cețurilor care și-au făcut culcuș în vârful muntelui și mai ales datorită temperaturilor foarte scăzute.
Muntele este denumit de arabi Dschabal al-alsun “Muntele limbilor diferite”, alte popoare l-au denumit „Regele spiritelor”, „Tronul zeilor”, „Locul norocoșilor”, sau „Sfânta înălțime”. Georgienii îi spun ”Muntele Etern” și-l iubesc așa cum iubim noi Făgărașii. Elbrus este un munte neîngrijit. Este sufocat d egunoaie, de resturi ale unori proiecte abandonate cu scop turistic, cu atât mai mult cu cât există o singură cale spre vârf, pe care merge toată lumea.
Caucazul separă împreună cu Uralii, Asia de Europa. Nelamurirea referitoare la dacă este sau nu Elbrus în Europa vine de la o delimitare controvesată mutată cu 11 kilometri mai la vest de pe linia cursului Donului la munții Urali și-i aparține cartografului suedez Strahlenberg (1676–1747) care a mutat granița inițială dintre Europa și Asia cu cei 11 kilometri. Situația este oarecum identică cu cea a Vârfului Mont-Blanc pe care îl revendică și francezii și italienii.
Vârful Elbrus a fost cucerit, prima dată în 22 iulie 1829 de Horace Walker, Ahiya Sottaiev, Florence Crauford Grove, Khillar Khachirov.
În 1956 au urcat pe vârf un grup de 400 alpiniști pentru a marca 400 de ani de la anexarea Republicii Republica Kabardino-Balkară la URSS.
