http://www.easylight.ro/

Locul unde poti afla informatii utile despre traseele din munti, poti descoperi fauna, vegetatia si, nu in ultimul rand, comorile ascunse ale Romaniei.

Duster ediție limitată, sau despre un vis dintr-o vară calda pe Tranfăgărășan

BLOG Reportaje

M-am îndrăgosti! Sunt iremediabil pierdută și dragostea mea este fără speranță.

Să vă povestesc. Am fost acum câteva zile pe Transfăgărășan. Pentru mine, ca trăitor la poalele Făgărașilor, a merge pe Transfăgărășan este tot una cu bucureștenii care merg la mol. Diferențele sunt minime, dar esențiale. Am urcat cu un Duster care avea binișor vreo cinci-șase ani și care a fost călărit bine, dar numai ca simplu pasager, că-s sătulă de condus. Era prima dată când făceam cunoștiință cu mașina. Niciodată, dar niciodată de când este Duster-ul și Loganul pe lume nu am pus mâna pe volanul unei Dacii, nici nouă, nici veche, cu excepția orelor de scoală de șoferi acum vreo 13 ani și mai bine, când am tras de o Dacie ceaușistă și când mi-am jurat că neam de neamul meu nu va pune fundul și piciorul într-o Dacie, nici dacă ar fi să fie poleită cu aur. Deci, am urcat și mi-a plăcut și cum merge, și cum urcă, și cum toarce, și cum se întinde la drum cu poftă când o ciupești puțin.

dacia-837864_1280

Pentru că nu am mai fost șofer, m-am bucurat ca un copil alintat de ce-i prin jur. Transfăgărășanul poate că este el cel mai frumos drum din lume, dar ce-i prin jurul lui e fără egal. Șoferii o să mă înțeleagă. M-am abținut de la orice fel de comentarii, deși totul părea teribil de ciudat de pe scaunul din dreapta, am lăsat piciorul să calce în gol frâna (oare de ce doar cu dreptul ai tendința de a lucra în gol și cu stângu nu?) și m-am bucurat de drum și de frumuseți. Am văzut o acvilă și trei capre negre, le-am povestit celor din mașină toată istoria Transfăgărășanului, cu tot cu amanunte pe care nu le-am povestit pe aici, că nu fac parte din categoria informațiilor publice, adică niște chestii picante pe care le știu de la tata, care a lucrat pe șantier la Vidraru, le-am povestit despre Vidraru și despre cum s-a săpat tunelul, cum se murea aproape în fiecare zi și cum tragediile erau accidente de muncă și altele. Și în timpul ăsta mi-a plăcut tare cum sună motorul și n-am putut să nu constat ce dulce sună, mai ales că eu trag, pe drumurile desfundate și vai mama lor, de la poalele Făgărașilor de o Toyota 4×4 cam purie, așa că știu ce-i ăla un 4×4 (că am chinuit-o – peToyota, și iarna pe polei și zăpadă, și vară pe ploaie, pietre și caniculă).

Să revenim. Urcăm, stăm, tragem aer pe nas, ne bucurm de cele ce-s prin jur, vorbim … Apoi primesc propunerea pe care abia așteptam să o aud. ”Bem și noi o bere, două, nu ne duci tu înapoi în vale?”. Am răspuns fără nici o urmă de entuziasm, cu aerul celui care ”se sacrifica” de dragul celor din jur și spre binele lor. Că doar nu era să zic că abia așteptam.

Citeste si: Transfăgărășan – best road in the world (video)

Mai stăm ce mai stăm și plecăm. Dragilor, dragoste la prima vedere, dragoste veșnică, dragoste fără speranță, că de Duster nu am bani, decît dacă îm vând casa și în Duster nu putem sta… Lină, calmă, așezată, cuminte și foarte ascultătoare. Ce-am condus eu era varianta standard de 1,5 și 110 cp. Toyota mea are 150 cp, dar n-am simțit nici cea mai mică diferență. Acum luați în calcul că vorbește o femeie, care duce și aduce vreo trei-patru plozi la școală, zi de zi, toamna și iarna, pe drum în pantă, de pamânt, adică șofer care face 50-60 km pe zi și care a adunat puțină experiență și care știe să țină volanul cu cap și pentru care siguranța e sfântă. Deci, în condițiile astea dragoste curată și veșnică.

Ce vreau să zic este că mașina asta românească (nu-i românească, dar să ne prefacem că e) merită și a fost una dintre cele mai plăcute surprize. Acum, dacă am cedat în fața unui Duster, jur pe roșu că în Logan nu mă urc.

Și ca să fie mărturisirea completă, și păcatul iertat, măcar pe jumătate, să mai zic că m-am apucat de povestea asta pentru că am văzut o știre mică cu o ediție limitată Duste. Duster Mountains. Adica Dacia pentru montaniarzi, cum s-ar zice. Vă dați seama că m-a tăiat la suflet! Scumpă ca dracu, super-dotată și plină de fițe….  dar mișto! M-aș da o tura cu ea pe Transfăgărașan și dacă îmi place le fac publicitate pe de-a moaca! Numai să vadă aștia că m-am îndrăgosti… dar n-am eu norocul asta!

Sursa foto: pixabay.com

Comentarii

comentarii