http://www.easylight.ro/

Locul unde poti afla informatii utile despre traseele din munti, poti descoperi fauna, vegetatia si, nu in ultimul rand, comorile ascunse ale Romaniei.

Cinci obiective de neratat în parcul Buila-Vânturarița

Carpatii Meridionali Munții Șureanu-Parâng-Lotrului

Parcul Buila-Vânturarița este cel mai mic parc natural din România, dar densitatea obiectivelor pe care trebuie să le vezi aici este maximă. Nu degeaba se spune despre parcul Buia-Vânturarița că este cel mai bogat parc natural din țară. Suprafața parcului este de doar 4186 ha, este situat în judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii, pe teritoriul localităţilor Costeşti, Bărbăteşti şi Băile Olăneşti. Să mai spunem că Munții Căpățânii sunt o grupă muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Meridionali. Cel mai înalt pisc este Vârful Nedeia, având 2.130 m.

Parcul cuprinde creasta calcaroasă liniară a Masivului Buila-Vânturariţa, cu o lungime de cca 14 km, de la vest de Cheile Bistriţei vâlcene, până la est de Cheile Olăneşti (Folea), creastă dominată de cele două vârfuri care dau numele masivului: Vârful Buila (1849 m) şi Vârful Vânturariţa Mare (1885 m).

Principalele vârfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, următoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Ştevioara (1847 m), Vioreanu (1866 m), Vânturariţa Mică (1655 m), Stogu (981 m).

Masivul prezintă caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase forme exocarstice (chei, abrupturi calcaroase, doline, câmpuri de lapiezuri, grohotişuri calcaroase, hornuri, ace, strungi) şi endocarstice (peşteri şi avene). Datorită caracterului de insularitate şi accesibilităţii dificile, în masiv s-au păstrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului natural: habitate naturale, păduri virgine, numeroase specii ocrotite ale florei şi faunei, situri mineralogice şi paleontologice, peşteri.

Un element de atracţie şi valoare suplimentar al parcului îl constituie existenţa în perimetrul acestuia sau în imediata apropiere a numeroase obiective cultural-istorice: mănăstirile Arnota, Bistriţa, Horezu, Frăsinei, schiturile Pătrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu, Jgheaburi, bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Păpuşa, Peri, bisericile rupestre din Peştera Liliecilor, bisericile din localităţile din zonă, precum şi tradiţiile, obiceiurile şi arhitectura tradiţională din satele de la poalele muntelui.

 

Dacă ajungi în parcul natural Buila-Vânturarița trebuie sa vezi:

1. Cheile Bistriţei. Cheile au o lungime de 1200 metri, se află în apropiere de Costești și sunt cele mai înguste chei în calcare din România. Drumul forestier prin cheile Bistriţei urcă la izvoarele Bistriţei în Munţii Căpăţânii sub vârful Zmeuratului cu o înălţime de 1938 m. Râul Bistriţa, pare prizonier al Munţilor Căpăţânii, iar chinul de a trece în partea cealaltă a dat naștere unuia dintre dintre cele mai frumoase defilee din România — cascade, pietre sfărâmate, peşteri, vâltori.

Accesul spre chei se face pe langa Mănăstirea Bistrița, de pe drumul județean Costești-Bistrița. Un punct de atracție îl reprezintă cele 22 de pesteri, printre ele Peștera Urșilor și Peștera Liliecilor. Intrarea in chei este marcată de o cruce de piatră sculptata în basorelief cu înălțimea de cinci metri.

2. Cheile Cheia, despre care se spune că sunt unele dintre cele mai înguste şi sălbatice sectoare de chei din ţară. Despre râul Cheia se spune că duce în rai, iar calea este îngustă. Foarte îngustă. Dacă vezi locurile o să înțelegi de ce nu pot fi descrise în cuvinte. Râul Cheia a tăiat pur și simplu munţii şi a creat cei mai verticali pereţi de stâncă din România.

Munţii Căpăţânii sunt cei mai frumoşi munţi ai Vâlcei, care mai poartă numele de Stâncoşii României. Munţii cu cioturi, cu stânci retezate ca de o seceră a Universului, tăiaţi în felii de Atlanţi şi puşi cu mâna de Zei chiar acolo, unde Zalmoxe şi-a făcut peştera. Aici sunt Meteorele României, – Pahomie, Pătrunsa,  Arnota sau Manastirea Vârful Romani, biserici unde Dumnezeu stă să admire apusul şi-i ascultă pe oameni. Drumul care duce în inima Stâncoşilor, are ceva mai puțin de un kilometru și juătate și pare tăiat cu un cuțit gigantic. Râul Cheia are cu sute de cascade, și este zbuciumat și foarte gălăgios.

Pereții de stâncă sunt complet verticali și au circa 400 de metri altitudine.

3. Peştera Liliecilor (Sfântul Grigore Decapolitul) de la Bistriţa. Peștera se găseste la capatul nordic al satului Bistrita, la 150 m distanță de mănăstirea Bistrița, în versantul drept al Cheilor Bistriței. Din șoseaua Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, unde se află un indicator, se intra în Comuna Costești, iar de aici până la peștera sunt șapte kilometri.

4. Peştera Urşilor din Cheile Bistriţei – În Cheile Bistriţei, în amonte de Peştera Liliecilor de la mănăstirea Bistriţa (Peştera Grigore Decapolitul) se află, pe versantul drept al cheilor, la aproximativ 30 metri altitudine relativă deasupra pârâului, Peştera Urşilor. Acces din comuna Costeşti, de pe şoseaua Râmnicu Vâlcea – Tg. Jiu.

5. Rezervaţia de tisă de la Cheia. Aria este protejată și are o suprafață de 1,50 ha. Se află pe versantul drept al Cheilor Cheii, în bazinul hidrografic superior al râului Cheia, la o altitudine cuprinsă între 900 și 1.300 m. Flora este reprezentată de specii arboricole, dintre care și cea de tisă (Taxus baccata) având statut de specie ocrotită. Printre speciile de plante rare ocrotite prin lege sunt întâlnite: floarea-reginei (floarea de colț), papucul doamnei, ghințură, clopoțel de munte, tulichină, iederă albă.

Sursa

 

Comentarii

comentarii