Râurile care își au obârșia în Munții Lotrului fac un spectacol fără egal pe traseul lor montan și creează chei spectaculoase, canioane, lacuri, cascade, peșteri, toate amestecate, suprapuse sau continuând unele din altele. Bogăția Munților Lotrului fac din aceste locuri unele cu totul speciale, dar, ca multe alte locuri din România, prea puțin știute, prea puțin puse în valoare, prea puțin laudate, prea puțin iubite.
Un loc special în Munții Lotrului, unul foarte puțin cunoscut, puțin umblat – aviz celor care sunt în căutarea locurilor sălbatice, unice și curate – dar unic prin fenomenul carstic, se află la 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, în cheile râului Lotrișor, în imediata apropierea a defileului Oltului, la Cozia. Pe Valea Oltului, după ce părăsește zona Mănăstirilor Cozia și Turnu și intră în defileu, la doar șapte kilometri distanță, după ce treci de viaductul Cârligu Mic și un pod paralel cu versanții Munților Lotrului, pod lung de 800 de metri, în punctul Lotrișor, un indicator te îndreaptă către Cheile Lotrișorului și Cascada Lotrișor.
Cheile și Cascada Lotrișor se află pe Valea Lotrişorului în Munţii Căpăţânii, fiind inclusă în Parcul Naţional Cozia. Cascada Lotrișor este o cascadă artificială şi a fost realizată în anii 1967, când s-a construit drumul forestier. Pentru că nu puteau să amenajeze calea de acces din cauza apei, muncitorii au captat cursul printr-un tunel de 300 de metri, săpat în munte. Accesul spre tunel se face din spatele a două stânci, prin coborârea pe trepte improvizate, cinci metri adâncime. Aici se pot vedea micile cascade din amonte și apoi panorama tunelului săpat în stânca muntelui. Un tunel prin care râul trece șerpuind și, după ce ajunge la margine, cade în cascada de 50 de metri înălțime. Astfel, este singura cascadă din România ale cărei ape trec, înainte de a se prăbuși, printr-un tunel săpat de om.
Apa cade de la o înălţime de aproximativ 30 de metri. În partea stângă a cascadei se află o potecă care urcă până la gura galeriei de unde ţâşneşte apă. Spectacolul este total, iar natura a întegrat artificialul și l-a preluat cu eleganță. Cheile Lotrișorului sunt însă opera integrală a râului și sunt de departe unele dintre cele mai spectaculoase și izolarea zonei, parte din Parcul Național Cozia, au conservat o vegetație și o faună aproape virgină. Râul de munte, Lotrișorul, a tăiat granitul munților în două în drumul spre Olt.
Lotrișorul nu este un râu mare, dar atunci când plouă, debitul său are o anvergură care antrenează cu el toate grohotișurile, diferența de nivel mare îl face să curgă cu o viteză năucitoare dăltuind o adevărată dantelărie în pereții aproape verticali ai muntelui. Este un canion în toată regula, distanța dintre pereți, în anumite zone, fiind de circa cinci metri – adica cat lungimea sufrageriei tele! – și o înălțime de 50-100 de metri. Pe aceste creste capra neagră și râsul sunt la ele acasă netulburate…
Canionul Lotrișorului are circa cinci kilometri, fiind străbătut de Lotrișor, care muncește și sfredelește mai departe și de un drum îngust de munte, amenajat de administratorii Parcului Național Cozia, drum care oferă priveliștea dantelăriei săpate în munte, mici peșteri, dispunerea geologică a straturilor de sedimentare și vechile albii ale râului care au modelat versanții.
Cascada Lotrișor nu este singura din zonă, în Parcul Național Cozia mai există una spectaculoasă, de această dată în stânga râului Olt, în Munții Coziei. Este vorba de Cascada Păușa înaltă de peste 10 metri, în apropierea Mănăstirii Stânișoara.
De altfel, Parcul Național Cozia este considerat unicat în România prin varietatea faunei și a vegetației. Pe versantul de sud, unde se resimt influențele submediteraneene, există o specie de gorun care crește până la 1000 de metri altitudine. Totodată, aici trăiesc ambele specii de vipere dar și scorpionul carpatic.
