Aconcagua, cel mai înalt vârf din Anzi, este supranumit ”Colosul din America” sau ”Santinela de piatră”. Aconcagua se află în Argentina, la treisprezece kilometri de granița chiliană și se ridică până la o altitudine de 6962 de metri, dominând un vast parc natural, parcul regional numit Parque provincial Aconcagua, unde sunt protejate mai multe specii,tipice penru zona alpină și o vegetație rară și fragilă.
Colosul Americii este simultan cel mai înalt munte din ambele Americi, din emisfera sudică şi emisfera vestică, precum și cel mai înalt munte din afara Asiei și al doilea dintre cele șapte vârfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele fiind cel mai înalt al continentului sau al sub-continentului din care face parte. Ascensiunea până în vârf este relativ ușoară pentru oameni obișnuiți cu altitudinea. Aconcagula se face remercat prin intensificări de vânt, uneori violente.
Aconcagua este parte a lanțului muntos al Anzilor Cordilieri este mărginit de văile Valle de las Vacas la nord și est, respectiv de Valle de los Horcones Inferior la vest și sud. Muntele are o serie de ghețari, dintre care cei mai masivi sunt Ghețarul Polonezilor și Ghețarul Englezilor.
Aconcagua este un munte rezultat prin încrețirea scoarței terestre, la fel cum sunt și Munții Himalaya prin intrarea plăcii tectonice Nazca sub placa tectonică a Americii de Sud, aproape orizontal, în timpul procesului de orogeneze a lanțului montan al Anzilor. Evident, muntele nu este un vulcan, așa cum a crezut Charles Darwin în timpul unei expediții la sol în 1834 ci un munte de încrețire. Acest fenomen de subducție, care continua și azi, a produs defecte normale și numeroase falduri de roci sedimentare. Procesul este relativ recent și pare a fi început acum Acest subducție, cauzând reducerea fenomenelor, a indus revolta de mai multe domenii de-a lungul defecte normale și numeroase falduri de roci sedimentare. Acest orogeny Andină este relativ recentă, deoarece este situat la capătul de la începutul acum 65 de milioane de ani în urmă, vârsta Anzilor, din care face parte și Aconcagua, fiind similară cu cea a masivului Himalayan.
Există voci care spun că lanțul muntos s-ar fi format cu numai trei milioane de ani în urmă. Conform unui studiu coordonat de către cercetătorii universității Rochester, Anzii Cordilieri s-ar fi format în puseuri rapide de creștere. Datele obținute sugerează că regiunea de sud a platoului Altiplano s-a înălțat cu 2500 de metri în intervalul cuprins între 16 milioane de ani și 9 milioane de ani în urmă. Cert este că în zona Anzilor au loc în continuare numeroase procese geodinamice, cu ridicări de teren până la 10 centimetri pe an.
Un vârf care cedează ușor
Aconcagua este un munte realtiv ușor de urcat, dacă se folosește ruta nordică, cea care este considerată a fi cea “normală”. Deși efectele de altitudine sunt severe (presiunea atmosferică pe vârf este 40 % din presiunea atmosferică de la nivelul mării) totuși nu este necesară folosirea oxigenului suplimentar. Recordul pentru ruta nordică a fost stabilit în 1991, fiind de 5 ore și 45 de minute.
Cea de-a doua cea mai frecventă rută implică traversarea Ghețarului Polonezilor. Această variantă de urcare pornește din valea Vacas, urcă până la baza ghețarului și apoi folosește partea finală a traseului rutei nordice. Variantele de urcare folosind muchiile sudice și sud-vestice sunt mult mai dificile din punct de vedere alpinistic, iar urcarea feței sudice este considerată foarte dificilă.
Prima urcare înregistrată a fost în 1897, fiind condusă de britanicul Edward Fitzgerald. Vârful a fost atins de elvețianul Matthias Zurbriggen în ziua de 14 ianuarie și apoi de alți doi membri ai expediției câteva zile mai târziu.
Înainte de efectuarea ascensiunii propriu-zise, toți cei care doresc să efectueze ascensiunea trebuie să achiziționeze un permis de la autoritatea responsabilă cu întreținerea întregii zone, Parcul regional Aconcagua localizat în Mendoza.
Sursa foto: pixabay.com